Apa care ne ucide / Cancerul vine prin apa de la robinet

Clorinarea generează cancer, apa din pânza freatică este plină de nitrați, iar producătorii de ape minerale ne mint prin omisiune. Apa care ne ucide

Procesul clorinării apei de la chiuvetă, prin care se elimină viruși, bacterii sau paraziți, are ca efect secundar generarea de compuși cancerigeni • Consumul apei direct din fântână duce, în cazul sugarilor, la deces • Nici măcar fierberea apei din puț nu elimină nitrații, ci, din contră, sporește concentraţia acestor compuși şi, implicit, a toxicităţii

Tema nitraților din apă este din ce în ce mai dezbătută de societatea românească. Companiile de îmbuteliere a apei (plate sau minerale) se bat în reclame menite să convingă consumatorul asupra calităților deosebite ale produselor lor, în paralel cu pericolul la care acesta se expune dacă alege să bea apă de la robinet. Până la beneficii însă, cele mai multe companii, în continuare, nu trec pe etichete cantitățile de nitrați conținute de apa îmbuteliată, pentru introducerea acestei obligativități existând chiar un proiect de lege. Și da, alternativa consumului apei de la robinet sau direct din fântănă poate aduce grave prejudicii sănătății umane, mergând până la moarte, în cazul nou-născuților.

Pentru a lămuri lucrurile, am apelat la explicațiile profesorului Gheorghe Mencinicopschi, reputat biolog, biochimist și cercetător român, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, personalitate extrem de activă în domeniul alimentației din România. Acesta ne-a explicat că în ceea ce privește apa de la robinet, marele pericol îl reprezintă trihalometanii, compuși cancerigeni rezultați după clorinare. Mai exact, procedeul de clorinare a apei, folosit cu succes timp de mai mult de un secol în controlul bolilor infecţioase, determină formarea unor produşi secundari, cum sunt trihalometanii halogenaţi, ce apar din reacţia materiei organice prezente în toate tipurile de apă, cu clorul utilizat ca dezinfectant. „O altă problemă o reprezintă însuși clorul, care afectează tiroida. Așadar, la începutul instalației, cantitatea de clor conținută de apa de băut de la robinet este una mare, iar la finalul instalației, este mică, dar, evident, poate fi mare procentul de viruși, bacterii, paraziți sau ouă. Pe tot parcursul apei de la furnizor la consumator, există însă trihalometanii cancerigeni. Iar dacă este corect făcută clorinarea și riscurile de mai sus sunt eliminate, pot să apară probleme legate de vechimea instalațiilor, administrarea și igienizarea acestora, existența multor coturi sau a conductelor vechi, din plumb. Lucrurile stau și mai rău în cazul fântânilor. Pânza freatică a României este un dezastru. Există zone cu un conținut extrem de mare de nitrați în apă sau sol, iar pericolul este uriaș în cazul consumului acestei ape și știm că aproape jumătate din populația țării trăiește în mediul rural și consumă apă din astfel de surse. Spre exemplu, un singur păharel de apă dintr-o fântână contaminată cu nitrați, la un sugar, poate duce la hipoxie celulară, ceanozare și chiar deces!”, ne-a declarat Mencinicopschi.

Conform analizelor de laborator, firmele mari, care îmbuteliază apă minerală - carbogazoasă sau plată, ating un maxim de aproximativ 6 mg/ l de nitrați. Variația este destul de mare, în condițiile în care există o companie care se laudă cu cel mai mic conținut de nitrați, de doar 0,8 mg/ l. Folosirea unei ape cu conținut crescut de nitrați la prepararea laptelui pentru un nou-născut (limita pentru sugari este de 10 mg/ litru) poate produce, în urma consumului de către bebeluș, methemoglobinemie. Adică o concentrație mare de methemoglobină (un compus care nu poate transporta oxigen). Evident, această boală nu afectează doar copiii.

Valori omise pe etichete

Teoretic, aproximativ 90% din apele îmbuteliate, comercializate pe piață, au conținuturi de nitrați sub limita de 10 mg/ l (maximul admis pentru sugari), iar limita superioară permisă în apa de consum este de 50 de mg/ l. Însă aceste valori nu sunt menționate întotdeauna pe etichete, iar consumatorul nu știe despre ce cantitate de otravă este vorba. Omisiunea producătorilor de apă minerală îmbuteliată este cu atât mai gravă, cu cât vorbim despre un consum permanent și generalizat. Evident, analizele de laborator pot evidenția conținutul, dar, la raft, nimeni nu are timp de așa ceva.

În aceste condiții, chiar dacă problema nitraților este de fapt generată la nivelul pânzei freatice, nimeni nu propune metode clare de evaluare și decontaminare a solurilor, acolo unde este cazul. Numai o regândire a managementului apelor din România ar putea rezolva acest neajuns. Până atunci, în Parlament a fost deja depusă o inițiativă legislativă care presupune ca producătorii de apă minerală din România să fie obligați să treacă pe etichete cantitatea de nitrați din conținutul acesteia. În expunerea de motive se arată că scopul acestei modificări este acela de a proteja sănătatea oamenilor, prin eliminarea contaminării apei potabile și asigurarea calității.

Omul, responsabil cu otrava

În mod natural, între nitrații din sol, apă și plante se stabilește un echilibru, rupt doar de activitatea omului, prin utilizarea intensivă în agricultură a îngrășămintelor, mai ales a celor azotoase sintetice.

În natură, în zonele unde omul nu a intervenit, nitrații se găsesc în sol în cantități între 0-2,5 mg/ l - conform EPA (United States Environmental Protection Agency), OMS (Organizația Mondială a Sănătății), IARC (International Agency for Research on Cancer). Când conținutul de nitrați din sol depășește 2,5mg/ l, atunci, mai mult ca sigur, surplusul este generat de factorul uman de poluare. Și, deoarece sursele de apă nu sunt restricționate în interiorul frontierelor naționale, iar protejarea calității apei reprezintă un element-cheie al politicii europene de mediu, s-a simțit nevoia unui cadru legislativ pentru a soluționa această problemă. În acest context a apărut Directiva privind Nitrații, din 1991, unul dintre primele texte legislative ale UE destinate să controleze poluarea și să îmbunătățească apa calitativ, iar toate statele membre au elaborat programe de acțiune. În România, pentru că s-a conștientizat, într-un sfârșit, problema gravă a poluării apelor, din 2008 a început implementarea Directivei Europene privind nitrații, pe mai multe județe. Fondurile investite au depășit 60 de milioane de euro, după cum se precizează pe site-ul Ministerului Mediului.

Recent, presa a prezentat cazul unor bebeluși gemeni din județul Vaslui, care au decedat la numai o lună de viață, după ce au fost hrăniți cu lapte preparat cu apă din fântână. Medicii de la Spitalul din Huși, care i-au avut în grijă în ultimele zile de viață, au declarat că analizele sugarilor indicau că în organismele lor se afla o cantitate de nitriți prea mare chiar și pentru un adult.

Nitrații, nitriții și bolile

Odată ingerați, nitrații se transformă în nitriți - substanțe care în urma contactului cu microflora bacteriană a stomacului, devin mult mai toxice decât nitrații.

„În situații deosebite, se poate ajunge la formarea de nitrozamine, substanțe implicate în apariția unor forme de cancer. În același timp, nitrații formează compuși stabili cu hemoglobina, dând naștere unui compus stabil - methemoglobina, reducând capacitatea hemoglobinei de a transporta oxigen, consecința fiind apariția unei stări de hipoxie celulară, tisulară, cu efecte asupra stării de sănătate care merg de la cele mai simple - reprezentate de cefalee - la cele grave, precum cianoza severă sau chiar decesul, mai ales la sugarii care consumă apă care conține peste 10 mg de nitrați la litru”, ne-a mai spus profesorul Mencinicopschi.

Methemoglobinemia la sugari este cunoscută ca „blue baby syndrome” - „sindromul albastru al nou-născutului”, fiind considerat, în prezent, a fi produsul unui număr de factori, putând fi inclus oricare factor care produce probleme gastrice, cum ar fi diareea infecţioasă, intoleranţa la anumite proteine, intoxicaţia cu metale grele etc. Nitraţii, în cazul în care se numără printre factorii implicați, sunt în cele mai multe cazuri ingerați de copiii mici, prin intermediul apei potabile contaminate cu nitraţi în cantităţi crescute. Din păcate, nici măcar fierberea apei de băut nu constituie o soluţie, ci din contră, procesul are drept rezultat doar creşterea concentraţiei de nitraţi şi, implicit, a toxicităţii.

Un raport de sănătate și mediu pentru 2010-2011 al Centrului Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar a concluzionat că, în România, „în perioada 1984-1995, s-au înregistrat la nivel național 2.346 de cazuri de methemoglobinemie la copii sub un an și 80 de decese. Iar în perioada 1997-2005, la nivel național se înregistrau 3.314 cazuri de methemoglobinemie acută infantilă, cu o rată medie anuală de 368 de cazuri”.

În ceea ce privește repartiția pe regiuni, Raportul indică faptul că județele din Moldova au deținut monopolul, cu 69% din cazuri, în 2010, respectiv 60%, în 2011. Cauza principală este dată de compoziția solului, în special în nordul Moldovei, la care se adaugă condițiile igienico-sanitare și de amplasare a fântânilor, precum și utilizarea pe scară largă a substanțelor fertilizante pe bază de azot în agricultură. Nu în ultimul rând, deși literatura de specialitate prezintă un risc mai mare la sexul masculin, cele mai multe îmbolnăviri s-au înregistrat la fete.

„Trebuie luat în considerare numărul mare de fântâni publice cu acest risc, deoarece de regulă, de la acestea se aprovizionează un număr mare de persoane aflate în stări diferite fiziologice sau patologice, cu diferite grade de vulnerabilitate”, concluzionează același Raport.

http://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/a...

Carmen Istrate

Un studiu realizat pe un sistem de curăţare a apei potabile asemănător cu cel din România a arătat legături între substanţele care se regăsesc în apă şi anumite forme de cancer. Această descoperire s-ar putea regăsi şi în apa potabilă din România.

SA Water a condus un studiu pe apa potabilă din sudul Australiei şi a descoperit o serie de nereguli chimice în reacţia pe care o are apa, în contact cu clorul. Consiliul pentru cancer al Australiei a adăugat că studii conduse pe animale au dezvăluit o legătură între chimicalele descoperite şi anumite forme de cancer. Studiile chimice desfăşurate au arătat că, din procesul de dezinfectare chimică pentru eliminarea micro-organismelor dăunătoare şi din interacţiunea clorului cu materia organică din apă, rezultă un set de substanţe secundare, numite trihalometane (THM).

Anthony Amis, cercetător şi purtător de cuvânt pentru Friends for the Earth, importantă organizaţie ecologică internaţională, a analizat informaţiile studiului şi a declarat că a fost şocat să observe numeroasele nereguli rezultate. Derivatele chimice descoperite se regăsesc în apa potabilă a australienilor în cantităţi care depăşesc cu mult (de aproximativ zece ori) limitele ce pot fi suportate de organismul uman, fără ca acesta să fie afectat. "Persoanele cu sisteme imunitare compromise trebuie să se ferească să bea apă tratată cu clor" a continuat cercetătorul, adăugând că "principalii compuşi care ar trebui să îngrijoreze sunt cei ce prezintă un risc de apariţie a cancerului vezicii urinare, precum şi o creştere a cazurilor de disfuncţii ale aparatelor reproducătoare.

Expunerea prelungită la aceste substanţe prezintă riscuri mai mari decât o expunere de scurtă durată, dar mai intensă. Cercetătorii nu pot spune, însă, cu exactitate, ce perioadă de timp şi ce nivel de expunere prezintă cel mai mare risc. Preşedintele Consiliului pentru cancer al Australiei şi membru al comitetului medical şi ştiinţific din Australia, profesorul Ian Oliver a declarat că Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului a urmărit evoluţia nivelelor de THM la nivel mondial, din cauza posibilei sale legături cu cancerul.

Rezultatele cercetărilor arată legături cu apariţia tumorilor canceroase, în special cu cele care afectează vezica urinară, însă "nu a fost niciodată demonstrat în cazul oamenilor, nimeni nu cunoaşte nivelurile exacte, pentru că încă nu există informaţii concludente referitor la cancerul în oameni şi legăturile cu aceste substanţe derivate", a continuat profesorul.

Autorităţile australiene au declarat că nu există, însă, niciun pericol pentru populaţie, dezinfecţia fiind crucială. Ei au adăugat că "este improbabil ca expunerea pe termen scurt la concentraţii semnificativ peste nivelul acceptat ca sigur să reprezinte un risc pentru sănătate" şi au adăugat că publicul va fi anunţat în cazul în care se va considera că apa prezintă un risc pentru sănătatea publică.

Politica struţului de stat

Românii nu pot fi afectaţi de o asemenea problemă, pentru că instituţiile abilitate să ia măsuri apără populaţia cu o pasiune demnă de un struţ cu capul ascuns în pământ. Pentru că, în România, sistemele de curăţare a apei potabile folosesc, de asemenea, clor, ZIUAnews a hotărât să ia în serios aceste studii şi să pună câteva întrebări instituţiilor prin care trece apa, până să ajungă în chiuvetele noastre. Am contactat Institutul Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Sănătăţii şi ApaNova.

După îndelungi dialoguri unilaterale cu roboţii instituţiilor şi birourilor de relaţii cu publicul sau cu presa, am aflat că nu ştim nimic.

De studiu australienilor nu auzise nimeni, cuvântul cancer era o sperietoare străină pentru ei în contextul apei potabile, iar la menţionarea trihalometanelor, am putut simţi din telefon privirile perplexe ale celor de la care am încercat să obţinem informaţii. Ne-am limitat vocabularul şi am încercat toate metodele de convingere din cărţi şi din afara lor pentru a afla cât de informaţi sunt aceşti reprezentanţi ai instituţiilor avizate din România. Fără vreun succes informaţional, am reuşit doar un joc de ping-pong în echipe, în cel mai pur stil birocratic românesc. Secretarele şi operatorii care au răspuns apelurilor noastre au fost luaţi prin surprindere de asemenea întrebări, de oameni care să dorească informaţii despre apa potabilă. Deşi, în unele cazuri, era vorba chiar de domeniul de activitate al instituţiei.

Cu alte cuvinte, am încercat să aflăm informaţii de interes public, anume, dacă apa ce ni se prezintă ca potabilă este şi sănătoasă. Întrebând dacă cineva de undeva, de la vreo instituţie avea habar de nou-descoperitele derivate ale apei, am fost trimişi la informaţiile de pe site, care nu prezintă decât un cadru general în care se petrec curăţarea şi dezinfectarea apei.

Apelând la Institutul Naţional de Sănătate Publică, am întâmpinat bunăvoinţă şi ni s-a făcut legătura la laborator, ai căror membri surprinşi, probabil, că cineva îi bagă în seamă, au refuzat dialogul pe acest subiect, deoarece o singură persoană din laborator era în măsură să ne răspundă la întrebări, dar era ocupată la momentul respectiv. Nu ni s-a spus când putem reveni, pentru că deja finalul programului era aproape şi nu mai avea sens să discutăm. Departe de noi gândul de a contesta importanţa muncii acestor oameni, deja subapreciaţi. Însă nici lipsa absolută de cooperare pe care o afişează nu ajută la îmbunătăţirea imaginii lor.

Cu alte cuvinte, nu ştim cum stăm cu nivelul clorului din apa potabilă românească, nu ştim cât de bine sunt filtrate substanţele derivate din curăţarea apei cu clor, nu ştim despre ce substanţe este vorba pentru că nu ne-am gândit niciodată să aflăm ce au cercetat alţii şi nu ştim ce efecte ar putea avea asupra sănătăţii populaţiei.

Noi, populaţia, nu ştim. Este de preferat, oare, să presupunem că instituţiile care se ocupă cu aceste lucruri nu ştiu despre ce este vorba şi se tem să recunoască, sau să considerăm că, din motive oculte, nu se vrea ca noi, populaţia, să ne aflăm în cunoştinţă de cauză?

http://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/c...

Sursa: MCP Press Agency, Tudorel Dobre