Crezul unei mame

Mamei lui  Ionuţ, copilul de 4 ani, omorât de câini în parcul Tei

Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!...
Picături de ceară caldă, cad şi sfârâiesc mereu.
Azi secaţi sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,
Viaţa-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată.

Ştiu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,
Simt cum sufletu-ţi se zbate şi ar vrea ca să pătrundă,
Chiar în inima-mi rănită… să mă mângâie cu milă,
Să mă-mbărbăteze-n viaţă şi curajul să mi-l ţină.

Frăţiorul lui întreabă: "Ionuţ  când o să mai vină?"
Soartă crudă, blestemată!…  Inima ta nu suspină?
Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ţi pasă…
Pentru ce m-ai pedepsit şi-ai fost tare nemiloasă!

Vina mea, care să fie!.. rău la nimeni n-am făcut;
Singură să fiu de-acuma, şi copilul în mormânt?
                 Doamne, viaţa mi-e distrusă şi-ntunecată mereu...
                 Sfinte bun, să-i pedepşeşti pe toţi ce-mi făcură rău!

Din durerea mea amară, dă otravă şi s-o beie…
Celor care m-au lovit; viaţa lor în iad să steie!
Doliu poartă ca şi mine, şi să fie blestemaţi!...
Disperarea mea s-o simtă în inimă şi-n ficaţi.

Este crezul unei mame care întruna se roagă:
Să aveţi aceeaşi soartă şi Dumnezeu să vă vadă
Aţi stins clipa fericirii unei mame ce suspină;
Pedepseşte-i preasfinţite şi de ei să nu ai milă!

Sursa: MCP Press Agency, scriitor-compozitor, Marin Voican Ghioroiu