1

Topic: MESAJ BRUNET DIN COLENCHINA CĂTRE EUROPA BLONDĂ

Nicolae Rotaru

MESAJ BRUNET DIN COLENCHINA CĂTRE EUROPA BLONDĂ

Regele romilor, Florin Cioabă, a sucombat într-un spital
din Turcia şi se-ntoarce în huma natală în sicriu de aur (Ziarele)

Alo, Doamna Europa, săru’ mâna matale, mă scuzi,
e oră târzie, dar fusu-i de vină, ce Dumnezeu!...
De ce taci, fă, hoaşcă bătrână, ştiu că m-auzi?
ce te prefaci că nu m-ai recunoscut şi-ntrebi cine-s eu!
Da, ăla cu graiul bilingv, brunetul viril şi pletos,
care ţi-a invadat trupul şi te-a golit de sentimente,
Eu, Doamna Mea, Făt-Urâtul-cel-mai-Frumos,
renumit, ştii tu cât şi mai ales prin ce, ca Terente...
(E vorba de un Willhelm Tell valah, ţi-am mai spus,
haiduc şi amant pripăşit prin Delta danubiană,
Şi vremea lui, cu romantism cu tot, a cam apus,
cum azi, nici tu, Europo, nu mai eşti vreo Cosânzeană!)

Ne te mai preface că mă refuzi, mă ignori, nu mă crezi,
nu-ţi mai asmuţi caralii şi gorilele ca-n vechea Romă,
Nu-ţi aţâţa ştabii... Degeaba doreşti să mă expulzezi,
porţi în pântec şi sămânţa mea euroconformă...
Zău, pupa-te-aş şi mânca-ţi-aş renumele matale,
Doamnă Mare şi damă bună cu mine, carpatinul,
Acceptă să-ţi rămân cord veghetor, pe puţine parale,
Cum e, ca să zic aşa, pentru ţara Irlanda, Dublínul!
Ştiu, am mai păcătuit punând ochii, chiar şi mâna,
dar tu eşti de vină: ţi-ai afişat strident nurii democraţiei,
Ai tăi şi-ai fiicelor tale – ţări nurlii, toate una şi una,
mai mişto la faţă şi la dedesubt ca ofertele României.

Francofono şi germanofilo, anglo-saxono şi latino-arabă,
Creştino, mozaico, islamico ori fără nici-un Dumnezeu,
Turnubabelo dragă, prea te-au sedus şi abandonat mulţi la tarabă,
Şi acum faci nazuri, când te curtează şi un rromantic derbedeu!
Cu trei crai de veghe – Starasbourg, Luxembourg şi Bruxelles –
te crezi Sfânta Fecioară, dar celui ca mine nimic greu nu-i e,
Dacă mi-ai devenit target, cum zici tu, sau cum spunem noi: ţel,
nici Papa, nici NATO, nici ONU, sau cine ştie ce forţe UE
Nu mă pot opri să te cuceresc, să te conving, dacă tot am venit,
Cavaler trac, Don Qujote de la Mancha sau Voievod al ţiganilor,
Mofturoasă ca Penelopa ce-aştepta de evi buni pe Ulise cel rătacit,
dar stârnind ura şi jindul, vâlva şi discordia contemporanilor...

Acum, primadonă, my love şi mon amour, zic şi nu te jignesc:
nu m-ai făcut să-mi pierd capul şi nimic nu mă-mpiedică,
Să nu mai stau la taclale cu tine, ca-ntr-un cerşit ţigănesc,
când dincolo de fustele-ţi atlantice m-aşteaptă o Americă,
Chiar două, pe care, dacă n-am să pot să le cuceresc,
mă retrag spăsit, gata, ca Iov, să suport şi să sufăr greu chin,
În spaţiul hindo-tibetan sau mongol, ori alt colţ pământesc,
dar nu de pe Bug, în Sibir sau în ţara clanului Kim...
Te sun, cu taxă inversă, din oraşul-buric Bucureşti,
nu te da supărată, nu-ţi mai strânge Shengenu-n corset,
Ştiu ce poţi, te-am avut, m-ai acceptat, ştiu cine eşti,
nu mă forţa să-ţi fiu prozator, acceptă-mă aed, bard, poet!