Şi totuşi, într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există… crimele de la Revoluţie, nu se prescriu!
"Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil". Autor: LUCIAN AVRAMESCU

Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul  că  buletinul naşterii mele este  fals. M-am  născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri. Satul meu, Sângeru, nu mai e, nu mai figurează în nimic, judeţul meu, Prahova, desenat într-o hartă care mi se părea eternă şi osoasă ca un schelet de dinozaur, nu mai joacă în şotronul planetar. România a murit grafic din toate desenele şi geografic de tot.  Doar câte o crimă scârboasă sau câte un viol, petrecut prin nu ştiu ce italii sau americi, mai aşază în supratitluri porecla odioasă de român în gazetele universului.
        M-a sunat un prieten, cu disperare, să mă uit la un interviu  televizat, pe nu ştiu ce program, cu istoricul Giurescu. N-am fost pe fază. Dinu C. Giurescu, descendent al unei familii cu trei generaţii de academici ai istoriei naţionale, cu originea în Chiojdul Prahovei, vorbea – am înţeles mai încolo – despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dictatul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi. Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e. Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bunici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.
        Mă uit la dealul şi văioagele şi cărpiniştile oable care continuă poza ferestrei mele şi realizez că locuiesc o iluzie. Cât costă întreţinerea în odaia unei iluzii? La cât a ajuns gigacaloria într-o iluzie? Dealul  pare acelaşi din strofa de poem rustic a copilăriei mele. Numai că dealul nu mai e al meu. Iarba a fost înstrăinată. Roua nu-mi mai aparţine. Vă contrazic, domnule academician Giurescu. Mafia de azi nu reface, unicameral, doar hotărârea lui Stalin din 1946, aşa cum aţi scris într-o revistă, insultând partidele istorice şi regalitatea, pentru omorârea parlamentului. Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din  univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel, nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi întâmplător luate de Hitler, ci dă România. Nu observaţi că România nu mai e? Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă. Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc. Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bucureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare. Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional? Să fim serioşi. Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii? Aş!

        Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute. Vrea să câştige şi următoarele alegeri. Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil. Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă. Da, i-l recunosc. Chiar şi meritul de a fi reformat sănătatea. Am alergat, duminică, jumătate din judeţul Prahova să găsesc o singură farmacie deschisă. Spitalele zonale au dispărut şi ele împreună cu medicii de comună şi cu moaşele care ştiau să lege un buric de nou-născut. Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate. Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş. Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică. Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi. Da, îi recunosc realesului toate meritele reformiste.
        Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică. Ei bine, el a reuşit. Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie. Contaţi pe el!

Români treziţi-vă!

Video - Reprezentantul activ al societăţii civile, Silviu Alupei (reporter OTV)
în ziua de 13 iunie 2011, MOBILIZEAZĂ CETĂŢENII PATRIEI! Felicitări !

Pentru activitatea sa deosebită, efortul depus şi rezultatele remarcabile obţinute pe linia dezvoltării societăţii civile româneşti, jurnalistul Silviu Alupei (OTV), va primi diploma “MERITUL CETĂŢEANULUI PUTERNIC” din partea Fundaţiei MCP (MASS COMMUNICATION POWER) , ASOCIAŢIEI NAŢIONALE DEMOCRATICE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI şi a trustului de presă MCP Press Agency.

http://www.youtube.com/user/gimisful?feature=mhum

Sursa: MCP Press Agency, Mihai Georgevici

9AM News

Transformarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om are dreptul la libertate, sănătate şi cunoaştere, pentru evoluţia sa individuală şi a planetei. Medicina, agricultura, industria alimentară şi, practic, toate domeniile existenţei moderne sunt controlate de câţiva oameni din vârful „Sistemului" – giganţii petrochimiei, ai complexului militaro-industrial şi ai băncilor lumii – care câştigă enorm de pe urma planurilor lor ticăloase, în detrimentul umanităţii.

Atâta timp cât totul pe pământ se va măsura în latitudinea profitului financiar şi longitudinea creşterii economice, nu vom fi niciodată liberi! Cât timp vom continua să lăsăm puterea, banii, gândirea, sănătatea şi libertatea noastră în mâinile „Sistemului", nu vom fi niciodată mai mult decât nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi mental, sclavi care au iluzia că sunt liberi. Însă pe măsură ce devenim conştienţi de adevărul ascuns în spatele aparenţelor, înţelegem că putem să acţionăm împotriva limitărilor impuse de „Sistem" şi să ne eliberăm de această iluzie ţesută de „ei", care a devenit treptat lumea noastră..

A venit timpul să ne trezim la realitate şi să ne cerem plini de curaj dreptul de a fi liberi, de a cunoaşte adevărul şi de a ne alege singuri modul de a trăi, de a mânca, de a ne vindeca. Am ajuns să trăim în această iluzie creată, tocmai pentru că am permis să fim manipulaţi de către cei care vor să controleze aproape totul.

Titlul original: NOUA ORDINE MONDIALA, O TERIBILA CONSPIRATIE IMPOTRIVA UMANITATII

http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume...

Sursa: MCP Press Agency, Liviu Rizea

Lucian Cueşdean: “Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”.

Noi am învăţat la şcoală că daco-geţii ar fi fost o ramură a neamului tracic, care trăia exclusiv în Dacia, pe actualul teritoriu al României şi care vorbea o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geţii ar fi renunţat parţial la limba lor pentru a învăţa vorbirea cuceritorilor. Din combinaţia acestora ar fi apărut, în timp, româna. După 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cueşdean a ajuns la concluzia că această teorie este falsă. Cueşdean spune că triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India. Actuala populaţie punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmaşa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă. Aceşti urmaşi ai geţilor vorbesc o limbă asemănătoare cu româna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu româna sunt comune şi cu latina. Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta înseamnă că geţii vorbeau o limbă “latină” mult înainte de expansiunea romană.

Războinicii geţi au urmaşi în India

“Am pornit de la informaţiile legate de marele trib al masageţilor, atestat în centrul Asiei de către istoricii antici şi pomeniţi în Evagrius Scholasticus, scris în secolul VI d.Hr. şi tradus în formula Ecclesiastical History de către E. Walford în 1846, din care citez: «Actuala populaţie JAD din nordul Indiei este descendenta masageţilor. În limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats». Am plecat pe urmele acestei populaţii, Marii Jats. Chinezii îi numeau Yueci, adică Geţi, consemnând dominaţia lor în Punjabi. Deci, geţii au trăit cândva în Punjabi. De reţinut: neamurile geto-dacice vorbeau aceeaşi limbă, după cum spune geograful antic Strabon (60 î.Hr.-26 d.Hr.), adică de la Carpaţi până în centrul Asiei”, ne-a spus Lucian Cueşdean.

   
Dacă geţii au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populaţia punjabi este o urmaşă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmaşi ai geţilor, dr. Cueşdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi şi ei, comparând cuvintele din cele două limbi.

“După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune şi cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariţia Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina. Concluzia e că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca, şi care printr-o serie de migraţii şi modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care şi latina. Iar războiul dacoroman a fost unul fratricid. Până în ziua de azi se vorbeşte româna sau aromâna din nordul Mării Adriatice, până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, spune Cueşdean.

A studiat 20 de ani problema masageţilor

Lucian Cueşdean are 70 de ani şi şi-a dat doctoratul în ştiinţe medicale. Înainte de 1989 a lucrat câţiva ani în Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman. Acolo a început să caute explicaţii pentru faptul că dacii au renunţat la limba lor în favoarea latinei, iar libienii nu. În 1990, studiind toată istoriografia legată de geţi, a ajuns la datele despre masageţi, care l-au condus la urmaşii lor, populaţia punjabi.

Herodot a scris despre masageţii din Asia

Primele atestări ale tribului masageţilor în Asia le găsim la Herodot: “Caucazul formează barierea parţilor (neam scitic - n.r.) dinspre apusul Mării Caspice, iar pe urmă spre vest şi înspre răsăritul soarelui vine o câmpie de o întindere imensă (Asia Centrală, în apropiere de China - n.r.), care se pierde în depărtare; această câmpie mare o ocupau masageţii, în contra cărora avea Cirus poftă să pornească cu armata”. Cirus, regele perşilor, chiar a pornit împotriva masageţilor conduşi de regele Tamyris, dar armata sa a fost nimicită, iar Cirus, decapitat.

Teoria se verifică pe internet

Ceea ce spune dr. Cueşdean se poate verifica pe internet. Pentru lămurire, propunem un exerciţiu: cititorul poate alege cuvântul în română, îi dă căutare pe dicţionarul online în engleză, iar din engleză îl traduce, tot prin internet, în limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Vom arăta câteva dintre cele pe care le credeam de origine latină. O să observaţi că sunetele sunt aproape identice, iar înţelesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atentă pare un fel de aromână.

Mai mult: În Asia, 80.000.000 de oameni vorbesc limba română! | Libertatea.ro

Sursa: MCP Press Agency, Andrei Stoica

http://mesajcupoze.blogspot.com

3,305

(2 replies, posted in MEREU CONTAMINĂM POPORUL !)

MARŞUL COLEGILOR PARLAMENTARI

Adevarat grait-a Paunescu !
Mare putreziciune si multa mocirla e in tara asta!

MARŞ DE ADIO
(COLEGILOR MEI MÂRLAMENTARI)

Adrian Păunescu

La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
P.... mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România - n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,
cum v-au putut părinţii voştri face ?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă ?

Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,
ia cereţi-vă puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră ,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară.

Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.

Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare :
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
"La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !"

MCP Press Agency, Mihail Miclescu

Solicitam rezervistilor si cadrelor militare in retragere, nemembri de sindicat, in interesul lor si al tarii, sa se trezeasca rapid, sa lase orgoliile nejustificate deoparte si sa fie alaturi de noi, in strada, la Monumentul Leul, dupa cum urmeaza:

· Joi, 26.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD ai filialelor din Sectorul 3;

· Vineri, 27.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD din Sectorul 4;

· Sambata, 28.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD din Sectorul 5;

· Duminica, 29.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD din Sectorul 6;

· Luni, 30.05, cu incepere de la ora 11.00, alaturi de toti membrii SCMD din Capitala si Jud Ilfov. Le vor fi prezentate toate documentele doveditoare despre ceea ce-i asteapta.

· Marti, 31.05, intre orele 08.00-10.30, SCMD invita pe toti rezervistii si ofiterii in retragere la actiunea de comemorare a jertfitilor nostri din razboaiele de intregire si reintregire, urmand ca, daca doresc, sa participe ulterior, de la ora 11.00, la activitatea omagiala organizata de Comenduirea Garnizoanei Bucuresti, prin bunavointa SCMD, tot la Monumentul Leul.

25.05.2011
Razboiul cu Puterea

In atentia tuturor rezervistilor si cadrelor militare in retragere, in special din Capitala

Marti, 24.05.2011, la Comisia de munca din Camera Deputatilor, s-a dezbatut proiectul Legii de adoptare a OUG 1/2011. Desi punctul nostru de vedere este clar – OUG 1 (si prin urmare si Legea) nu are legal obiect, deoarece isi propune sa revizuiasca niste decizii de pensie nule de drept, emise ilegal, in plina perioada de suspendare a “recalcularii”, dovada ca tribunalele din tara ne-au dat dat dreptate pana acum in 618 actiuni in justitie, desi nu suntem de acord cu o lege care are drept scop doar legitimarea unei ticalosii si a unor falsuri, de dragul acelora dintre dvs. care nu inteleg nimic si sunt preocupati doar de banul imediat, am admis sa facem amendamente in sensul abrogatei Legi 19/2000, la care am fost racordati post mortem: din doua decizii de pensie sa se aplice aceea cu cuantumul mai mare. In paralel, SCMD a dus munca de lamurire in Capitala si in teritoriu cu senatorii si deputatii, cu reprezentantii partidelor si chiar cu Presedintele, ca aceasta aberatie juridica ce a inlocuit defuncta HG 735/2010 sa fie respinsa.
Toate comisiile au admis amendamentele noastre, dar pe 24.05, la comisia decisiva – Comisia pentru munca, din ordinul expres al d-lui Oprea, transmis telefonic secretarului sau de stat, majoritatea portocalie din comisie, in frunte cu UNPR-istii, a respins toate amendamentele. Astfel, Legea va fi votata saptamana viitoare in forma initiala. Motivatia ar fi minciuna basesciana de la al XV-lea Congres al Partidului stat ca ”pensiile militarilor au crescut”.
La o privire retrospectiva constatam ca este pentru a 7-a oara cand suntem loviti la vot, exact de slugile d-lui Oprea, care continua sa se bata cu pumnii in piept ca nu mai poate de grija noastra.
Tot pe 24.05, datorita destructurarii PDL, Legea Politistilor a cazut la vot in Camera Deputatilor. Nu are nici o importanta, cei 19 000 de politisti prevazuti a fi dati afara vor fi disponibilizati cu sau fara drept de pensie, asa cum s-a prevazut. Ministerul de Finante va restructura posturile, iar in rezerva se afla doua ordonante de urgenta prevazute pentru MAI si SRI in acelasi scop.
Anticipand toate acestea SCMD a organizat in Capitala pichetarea Palatului Cotroceni, la Monumentul Leul, in perioada 24-31 mai.
Modificarea strategiei in functie de evolutia evenimentelor din Camera va fi comunicata joi, 26 mai, orele 11.00, la pichetarea organizata cu filialele din Sectorul 3 al Capitalei. Cei interesati sunt invitati sa vina.
Intrucat exista multa comoditate, lasitate, egocentrism sau incapacitate de intelegere in randul rezervistilor si cadrelor in retragere, care nu fac parte din SCMD, ne simtim obligati sa le reamintim tuturor urmatoarele, care fac parte din istoria noastra recenta:

Impus din exterior, razboiul de imagine si psihologic impotriva structurilor militare, in special a rezervistilor, s-a declansat la 31 dec. 2008 cand s-a dat prin surprindere o OUG limitand dreptul nostru la munca. Aceasta avea sa devina Legea 329/2009.

Etapa 1  (31 dec 2008 – 23 nov 2010)
                   In aceasta etapa a razboiului impotriva noastra s-a mers pe interzicerea dreptului la munca (realizata prin Legea 329/2009 si 263/2010), pe acuza ca ne-am imbulzit sa iesim din armata ca sa luam ”miliardul”, cu alte cuvinte compensatiile, oricum ciuntite, pe care numitul Oprea ne-a indemnat sa le dam inapoi, dand primul exemplu, la 5 ian. 2009.
Am fost insultati de Presedinte, Premier, ministri, ziaristi obedienti sau numai imbecili, ca suntem “”nesimtiti””, ca avem “”pensii nesimtite de 20 de milioane””. S-a urmarit aruncarea intregii populatii impotriva noastra. Boc si Basescu urmand sa fie haiducii care iau de la “”nesimtiti”” si dau la saraci. Zi de zi, de dimineata pana seara, am fost insultati si atacati, desi media pensiilor noastre era de 1493 lei la MAN si 14440 la MAI. Nici o secunda nu s-a pus problema cresterii vreunei pensii militare, dar dvs. ati uitat.
In acelasi scop, reducerea salariilor tuturor bugetarilor si a pensiilor a fost anuntata pentru 1 iulie 2010, in timp ce reducerea pensiilor “”nesimtitilor”” de militari a fost anuntata pentru 1 ian. 2011, astfel incat, pe principiul caprei, toate categoriile socio-profesionale, cu alte cuvinte intreaga natiune romana, sa-i urasca tocmai pe cei care, prin definitie, sunt aparatorii poporului si patriei. A intervenit insa SCMD, contracarand profesionist, prin campanii media, in strada si in justitie. Victoriile noastre la Curtea de Apel Cluj din 28 sept. si 23 nov. au inspaimantat Puterea, care a hotarat sa schimbe tactica si a renuntat la reducerea cu procente cuprinse intre 18 si 69% a tuturor pensiilor militare. S-a hotarat sa se investeasca in imagine, iar principiul Divide et Impera sa se mute din campul strategic (natiunea contra militarilor) in campul tactic (militari contra militari).

Etapa a 2-a (23 nov 2010 – 16 mai 2011)
In aceasta etapa, Puterea a acreditat ideea ca nu toti militarii sunt nesimtiti fata de civili ci numai unii sunt “”nesimtiti”” fata de proprii lor colegi. Prin urmare, ca va face dreptate in interiorul sistemului.
Considerandu-i pe toti romanii imbecili, dl. Boc a uitat de expresia lui preferata, de pe vremea cand facea tandem cu Mihai Seitan, ca militarii au pensii nesimtite si de 20 de milioane si, facand tandem cu dl. Oprea, a declarat ca pensiile sub 30 de milioana nu vor scadea. Minciuna grosiera, deoarece in nici un proiect de lege nu era prevazut vreun plafon de 30 de milioane. Si a mai declarat ca majoritatea pensiilor vor creste, desi bugetul pe 2011 nu prevedea acest lucru. S-a declansat conflictul subofiteri si maistri militari contra ofiteri si generali.
Desi SCMD a continuat sa sustina in justitie principiile de drept international ca nici o lege nu se aplica retroactiv, ca pensia in plata este drept castigat, este drept patrimonial si orice diminuare a ei inseamna discriminare, s-a trecut ilegal la ”recalculare”. Ilegal pentru ca procesul de recalculare fusese suspendat inca de la 28 sept prin Sentinta definitiva si executorie a Curtii de Apel Cluj.
Deci Puterea a distras atentia opiniei publice si a pretins ca hotararile Curtii de a Apel nu sunt erga omnes. Drept urmare, s-au emis decizii ilegale de pensie, 90 % dintre pensiile militarilor scazand cu procente cuprinse intre 18 si 91% (cazul Jan Panaitescu). Au fost si pensii crescute aleatoriu, in special la slugile din fruntea asociatiilor cadrelor militare in rezerva si in retragere sau la unele categorii de ofiteri, maistri si subofiteri din marina si aviatie.
SCMD a atacat in justitie si ICCJ a facut praf HG 735, la 7 ian 2011. In aceasta situatie Puterea a inlocuit HG 735 cu OUG 1/2011 si a decis sa ia banii militarilor rezervisti, pe etape:
·       50% prin “”revizuire””
·       50 % prin “”regularizare”” care va incepe la 1 ian 2012 si va presupune retinerea ca “”foloase necuvenite din drepturi de pensie”” a tuturor sumelor date unora in plus, in scop propagandistic. Se adauga 15 % din ce ramane, suplimentar fata de ian 2011, de la toti militarii, pe motiv ca au servit pana in 1989 un regim declarat numai de Basescu “”ilegitim si criminal””.

Ii atentionam pe toti “”beneficiarii”” ca au obtinut cresterea pensiilor datorita SCMD si ca numai SCMD duce astazi lupta ca aceste pensii sa le ramana asa, marite. Ii mai atentionam pe toti colegii nostri ca numai datorita actiunii SCMD si-au vazut in februarie pensiile din decembrie. Ii mai atentionam insa si ca suntem in vid legislativ, ca legile noastre ocupationale au fost abrogate, inclusiv Legea 19/2000 la care am fost racordati ulterior. SCMD a declansat 21753 de actiuni in justitie (pe langa zecile de procese pe discriminare pe care le vom transfera la CEDO) din care am castigat 618 pana acum.
SCMD a rezistat tuturor atacurilor dezlantuite cu complicitate din interior, in scop de destructurare.
SCMD i-a prevenit pe toti militarii impotriva pescuitorilor in ape tulburi care s-au repezit sa le ia bani pentru a obtine in justitie ceea ce SCMD obtinuse. SCMD a prevenit pe toata lumea ca orice recalculare a drepturilor cu care ai trecut in rezerva este nu numai inadmisibila din punct de vedere juridic, dar si imposibil de realizat cu mai putin de 4000 de operatori profesionisti care sa lucreze timp de 30 de ani numai pentru recalcularea pensiilor din MapN, ori 8000 de operatori, pe 30 de ani, sau 4000 pe 60 de ani, care sa recalculeze pensiile celor 160 000 de pensionari din intregul sistem. Va dati deci seama ce recalculeaza in trei zile ametitii de serviciu ai numitilor Oprea, Igas si Maior.

Etapa  a 3-a (16 mai a.c. - in derulare)
In aceasta etapa, Puterea a renuntat sa mai minta ca face dreptate in interiorul sistemului si, uitand ca toate pensiile militare “”nesimtite”” trebuiau sa scada, a proclamat prin vocea Basescului, la Congresul PDL, ca toate pensiile militarilor au crescut. Fiind minciuna prea gogonata, “”expertul”” Ionel Blanculescu a revenit, declarand ca marea majoritate a pensiilor militare au crescut, doar cateva, putine la numar, ale celor disponibilizati inainte de termen, vor scadea.

Realitatea prezenta:

·       91% din pensiile militarilor scad cu pana la 50% prin “”revizuire””;
·       9% raman la fel sau cresc propagandistic, intrucat s-a investit in imagine. Aceste cresteri vor fi date inapoi de la 1 ian. 2012, prin “”regularizare””.

Tot prin “”regularizare””, de la 1 ian, vom atinge cuantumul prevazut pentru ian 2010. In plus, prin Legile lustratiei, vom pierde 15 % din ceea ce ne ramane pentru ca am servit in perioada 1945-1989 regimul care l-a facut pe Traian Basescu om, comunist si capitan de nava.
Mai atregem atentia stimatilor nostri colegi care nu pricep nimic, dar pun botul la propaganda basesciana, ca toata aceasta batalie inutila, cu intorsaturi neasteptate, este perdeaua de fum lansata pentru a-i impiedica pe prosti sa vada adevaratele obiective ale razboiului psihologic si de imagine, declansat impotriva structurilor militare.

Obiectivele razboiului impotriva militarilor

1.In camp strategic:

Se urmareste globalizarea rapida, distrugerea tuturor statelor si reducerea la entitati de sub 10 milioane de locuitori, potrivit Principiului Leopold-Kohr: “”Tot ce este mic este minunat””! Pentru ca marii asasini economici sa distruga statele existente (inclusiv SUA, Canada, Spania, Italia, Franta, Marea Britanie, Rusia, etc) trebuie distruse structurile militare de rezistenta. S-a incercat pretutindeni, din SUA pana-n Letonia si nu s-a reusit, dar se spera ca se reuseste in Romania, a carei autoproclamata elita politica este excesiv de servila fata de creditori. Dovada: nu mai suntem militari ci “”asistati”” prin Legea 263/2010 si “”beneficiari”” prin OUG 1/2011. Ca “”civili”” nu mai avem asistenta medicala gratuita, aplicandu-ni-se CAS-ul ca tuturor. Prin Legea 119 si Legea mama 263 ne-a disparut, odata cu specificitatea si protectia sociala, si partea de drepturi din contractul incheiat ca militari cu statul. Ne-au fost abrogate legile ocupationale si am devenit retroactiv dnii Popescu, Ionescu, Georgescu, etc. Nici nu s-a terminat bine procesul in Romania si legile basesciene au fost transferate in Ungaria, scotand armata ungara in strada.

2. In camp tactic:

Spre intelegerea celor care se multumesc cu pomana temporar aruncata, afirmama ca anul 2012 trebuia sa ne gaseasca, in viziunea Puterii, pe toti, cu statut de civili, dependenti numai si numai de punctul de pensie, care oricand poate sa scada. Si aceasta pentru ca in perioada 2012-2015 salariile activilor, militari si politisti, se vor alinia la salariile omologilor din statele membre NATO. Ca atare si pensiile rezervistilor trebuiau sa creasca comparativ cu cresterea soldelor de grad si functie, astfel incat sa devina similare celor ale rezervistilor NATO. Cu alte cuvinte, un fraier incantat acum ca a primit 100 de lei in plus, si are o pensie de 6-700 de euro, se va trezi la anul ca in loc sa aiba 2500-3000 de euro, pensie, ca rezervist NATO, va avea circa 300, prin scaderea punctului de pensie, bani care nu vor valora nimic, datorita cresterii preturilor.

Acestea si multe altele vor fi dezbatute la actiunile noastre de la Monumentul Leul, in perioada urmatoare, 26-31 mai, cand vom stabili si strategia actiunilor noastre ocazionate de votul in Camera Deputatilor, pe Legea de aprobare a OUG 1/2011. Ii atentionam pe colegii nostri activi din Armata si Interne ca urmeaza sa fie disponibilizati fara drept de pensie pana la 65 de ani (63 de ani femeile) sau cu un ajutor de somaj de tot rasul botezat “”pensie provizorie””. Ii avertizam si pe colegii nostri mai tineri, soldatii si gradatii profesionisti, ca vor fi aruncati pe drumuri la 45 de ani, fara nici un fel de drepturi, indemnizatii, pensie anticipata, fara nici chiar ajutor de somaj, ba vor mai fi si dati afara din apartamentele “”de serviciu””. Toate acestea au inceput deja sa se intample, avem dovezile concretizate in “”Decizii”” de treceri in rezerva (practic in “”civilie””) fara drepturi, emanate in perioada 1 feb-1mai a.c. Cu sau fara lege, distrugerea sistemului militar continua.

In concluzie:

Solicitam rezervistilor si cadrelor militare in retragere, nemebri de sindicat, in interesul lor si al tarii, sa se trezeasca rapid, sa lase orgoliile nejustificate deoparte si sa fie alaturi de noi, in strada, la Monumentul Leul, dupa cum urmeaza:
·       Joi, 26.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD ai filialelor din Sectorul 3;
·       Vineri, 27.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD din Sectorul 4;
·       Sambata, 28.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD din Sectorul 5;
·       Duminica, 29.05, intre orele 11.00-13.00, alaturi de membrii SCMD din Sectorul 6;
·       Luni, 30.05, cu incepere de la ora 11.00, alaturi de toti membrii SCMD din Capitala si Jud Ilfov. Le vor fi prezentate toate documentele doveditoare despre ceea ce-i asteapta.
·       Marti, 31.05, intre orele 08.00-10.30, SCMD invita pe toti rezervistii si ofiterii in retragere la actiunea de comemorare a jertfitilor nostri din razboaiele de intregire si reintregire, urmand ca, daca doresc, sa participe ulterior, de la ora 11.00, la activitatea omagiala organizata de Comenduirea Garnizoanei Bucuresti, prin bunavointa SCMD, tot la Monumentul Leul.

Toti cei care constientizeaza ca si-au mentinut cuantumul pensiilor sau chiar au primit sume suplimentar, datorita actiunilor SCMD, pot veni alaturi de noi si in actiunile pe care le vom organiza in Parlament sau in jurul lui, de preferinta cu aprobare, in ziua votarii transformarii OUG 1/2011 in lege.

Honor et patria! Vae victis!

Presedintele SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Sursa: MCP Press Agency, Vasile Zarnescu

3,307

(0 replies, posted in MILA CELUI PUTERNIC)

Lasand la o parte discutiile de pe internet, extrem de interesante, de altfel, as vrea sa aduc in discutie un anumit articol care mi-a atras atentia si care, cred eu, a abordat intr-o maniera inedita aceasta problema. Christopher Beam publica pe 16 martie 2011 pe site-ul www.slate.com articolul 'Stop, Thief! Thank you. Why so little looting in Japan? It's not just about honesty'. Desi Beam este sustinatorul ideii ca japonezii au un simt al onestitatii si al corectitudinii mult mai bine conturat (decat occidentalii), autorul sustine ca onestitatea lor nu este rezultatul unor particularitati genetice, ci al educatiei impuse cu ajutorul legilor. Asadar, iata care sunt, conform autorului acestui articol, motivele pentru care japonezii nu fura:

- Sistemul judiciar al Japoniei recompenseaza onestitatea mai mult decat o face orice alt sistem judiciar din lume. Astfel, de exemplu, in Japonia exista un sistem foarte bine pus la punct de recuperare a bunurilor pierdute. De exemplu, daca cineva gaseste un obiect, il returneaza si proprietarul il ridica, gasitorul primeste un procent de 5 pana la 20% din valoarea lui. Daca proprietarul nu il ridica in maxim 6 luni, cel care l-a gasit intra in posesia lui. Pe de alta parte, nereturnarea unui obiect - cum ar fi un portofel, de exemplu - poate insemna, in cel mai bun caz, ore intregi de interogare la sectia de politie, iar in cel mai rau caz pana la 10 ani de inchisoare;
- Politia japoneza este foarte activa si vizibila. Politistii se plimba prin oras si poarta conversatii cu oamenii de pe strada, cu vanzatorii, etc. Intre ei se creaza o relatie de incredere si chiar prietenie. Exista chiar o mascota a politiei care se numeste Pipo-kun (insemnand 'oamenii+politia'). Politistii japonezi sunt foarte bine remunerati si foarte dedicati muncii lor;
- Potrivit lui Jake Adelstein (autorul cartii Tokyo Vice: An American Reporter on the Police Beat in Japan, citat de Christopher Beam in articolul mentionat mai sus, politistii au fost ajutati in munca lor - de la cutremur incoace - chiar de... gruparile de crima organizata. Toate cele 3 grupari majore de crima organizata - Yumaguchi-gumi, Sumiyoshi-kai si Inagawa-kai - care fac parte din sindicatul de crima organizata din Japonia - Yakuza - au intervenit pentru pastrarea ordinii in zonele calamitate, ba chiar au oferit si spatii pentru adapostirea sinistratilor, carora le-au furnizat alimente si apa. Chiar si in timp de 'pace', sustine Adelstein, cei din Yakuza incearca sa 'pastreze ordinea'. Ei fac bani din santaj, prostitutie sau trafic de dr oguri, insa considera furtul a fi... motiv de expulzare.



Membrii Yakuzei au organizat patrule pentru a veghea la liniştea şi ordinea de pe străzile japoneze. Organizaţia mafiotă a strâns  zeci de tone de ajutoare pentru sinistraţi.

ad

Japonezii, chiar şi în vremuri foarte grele, se comportă în cel mai civilizat mod posibil. La acest lucru contribuie, pe de o parte, cultura cinstei care le este inculcată, dar şi faptul că sunt atent supravegheaţi, nu doar de către poliţie, ci şi de către membrii uneia dintre cele mai mari organizaţii mafiote din lume, Yakuza.

Pe lângă explicaţii sociologice, portalul american aminteşte şi că, dacă imobilele rămase pustii nu sunt jefuite, aşa cum s-a întâmplat în cazul inundaţiilor de la New Orleans sau a cutremurului din Haiti, este pentru că, pe lângă poliţie, pe străzi patrulează membrii uneia dintre cele mai mari organizaţii mafiote din lume: Yakuza.

Yakuza menţine ordinea chiar şi în perioade normale. Chiar dacă se ocupă de spălare de bani, administrarea unor reţele de prostituţie sau trafic de stupefiante, mafia japoneză nu tolerează un lucru: furtul.

Filosofia Yakuza se bazează pe valori precum umanitate, dr eptate şi datorie şi nu permite ca o persoană să privească suferinţa celuilalt fără a interveni. O  variantă simplificată a filosofiei spune că trebuie ajutaţi cei slabi şi luptat cu cei bogaţi, potrivit CBS NEWS.

Yamaguchi-gumi,  Sumiyoshi-kai şi Inagawa-ka, ramuri ale Yakuza, au organizat centre de primire pentru sinistraţi şi au strâns zeci de tone de ajutoare, în lumea întreagă.  "În vremuri de criză, nu sunt yakuza, civili sau străini. Sunt doar fiinţe umane şi trebuie să ne ajutăm unii pe alţii", a spus unul dintre liderii clanului Sumiyoshi-kai, citat de Slate.

În ciuda faptului că şi-ar fi dorit ca actele lor de caritate să rămână departe de ochii publicului, acest lucru nu a mai putut fi ascuns: "Vă rugăm, nu spuneţi mai mult decât că facem tot ceea ce putem ca să ajutăm. Nimeni nu vrea să fie asociat cu numele nostru şi n-am vrea ca donaţiile noastre să nu poată ajunge la cei care au nevoie", a declarat un membru Yamaguchi-gumi, citat de The Daily Beast. Ar fi, de fapt, un acord între mafioţi şi poliţie. Să se ajute în vrumuri de criză, dar acest lucru să fie făcut cu discreţie, pentru ca autorităţile să nu fie puse într-o lumină proastă.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu Yakuza, gestul ar fi surprinzător, dar nu este pentru prima oară când poporul japonez este ajutat de mafioţi. Yamaguchi-gumi au fost foarte activi şi în ajutorarea victimelor cutremurului de la Kobe , din 1995.


Intr-adevar, o intrebare interesanta, ... de ce nu fura japonezii?

Sursa: MCP Press Agency, Geta Sidovici

Gata! Datoria SUA a ajuns cat Produsul Intern Brut!

Pe US National Debt Clock puteți vedea in timp real cat se împrumuta americanii in fiecare secunda. Si pe ce cheltuiesc banii. Practic, întreg bugetul SUA este rezumat pe o singura pagina, pe înțelesul oricărui american. Aveți acolo si alte date importante despre SUA: cate firme au dat faliment in 2011, câți angajați si câți șomeri sunt (oficiali si neoficiali), câți bugetari, câți pensionari, ce economii mai are o familie americana medie (foarte mici: circa 6 500$) etc.

Observație: bravo guvernului american care ii informează pe oameni, ca sa decidă singuri ce e de făcut. Politrucii români habar n-au pe ce lume trăiesc (Boc nici nu știa cate agenții guvernamentale sunt, câți angajați au si cu ce salarii sunt plătiți). Iar ce știu ai noștri, țin cu grija secret si dau publicității date false, de frica sa nu piardă voturi.

Obama s-a împrumutat intr-un an, cat alții in șapte!

Anul trecut, Asociația Economiștilor Americani avertiza ca, daca SUA se mai împrumuta fără măsura, datoria naționala va ajunge egala cu PIB-ul in…2017. Asta poate însemna prăbușirea tarii in doar câțiva ani, spuneau ei. Am scris atunci articolul Treziți-va! Criza abia a început! Urmează un apocalips economic!

Ei bine, dezastrul care trebuia sa vina abia in 2017, se produce chiar acum. In iunie, 2011. Sincer, n-am crezut ca oamenii politici sunt atât de demenți încât sa se împrumute fără măsura si sa cheltuiască absolut tot intr-un singur an. Dar iată ca sunt. Si in SUA, si in România.

Pe ce s-au dus banii?

După cum observați pe US National Debt Clock, cei mai mulți bani s-au cheltuit pe protecție sociala, pensii, medicamente pentru săraci (exact ca si in România).

Spre deosebire de România, SUA mai are si cheltuieli importante cu apărarea si războaiele. Dar printr-o fericita coincidența, majoritatea războaielor americane au fost purtate (si câștigate) in zone bogate in petrol si resurse naturale. Resurse care alimentează in prezent economia SUA, la preturi mici. Așa ca războaiele americane s-au dovedit până la urma o afacere rentabila (cu excepția Afghanistanului). Protecția sociala si medicamentele pentru săraci – nu!

Ce se va întâmpla cu noi?

Pe scurt: dezastru global. Un nou război mondial, se tem unii. Standard & Poors a avertizat deja ce consecințe poate sa aibă o prăbușire a economiei americane: dolarul este moneda numărul 1 a lumii, iar economia SUA a fost întotdeauna considerata cea mai sigura din lume (triplu A). Prăbușirea SUA înseamnă paralizarea comerțului mondial si întoarcerea economiei undeva spre secolul 18. Imaginați-va un elefant intr-un magazin de porțelanuri. Daca elefantului i se face rău si cade, toate porțelanurile se fac țăndări.

Cea mai grav lovita va fi China, pentru ca SUA este clientul ei numărul 1 (importuri de 365 miliarde USD) si pentru ca deține oficial 1.16 trilioane USD, din datoria SUA. Chinezii au cumpărat de fapt chiar mai multe obligațiuni americane, prin intermediul unor firme din Londra, așa ca datoria reala a SUA către China rămâne neștiuta. Chinezii ar putea descoperi in curând ca au făcut o afacere foarte proasta.

Cât despre România: relansarea exporturilor românești de la începutul acestui an s-a realizat in mare parte către SUA sau către tari intermediare, pentru care tot SUA era clientul final. Altfel zis, din cele 7 trilioane de dolari cheltuiți de Obama pe masuri anticriză, o mica, foarte mica parte a ajuns si in România si a produs acea minuscula creștere economica din ultimele luni. Pe viitor – adio!

Cine e de vina?

Am putea sa spunem ca Barack Obama? Sigur ca da! Pe internet putem sa spunem orice. In plus, Obama e socialist, iar eu îi urăsc pe socialiști.

Dar ar fi incorect. Pentru ca nu Obama a declanșat bula imobiliara prin programe gen “Prima Casa”, nu el a pornit creșterea nebuneasca a consumului si nu el a inventat protecția sociala pentru americanii săraci. Ce-i drept, Obama a cheltuit intr-un singur an mai mult decât au cheltuit toți ceilalți. Dar, ca si in România, distrugerea economiei prin masuri populiste durează de zeci de ani. Au făcut-o un sir lung de președinți înaintea lui, unii republicani, alții democrați: F.D. Roosevelt, Jimmy Carter, Ronald Reagan, George Bush, Bill Clinton, George W. Bush.

Vina este de fapt a sistemul democratic, a votului universal si a populismului pe care îl produc ele. Vina este a americanilor care au părăsit principiile de baza ale capitalismului: responsabilitate individuala, competiție pe viața si pe moarte, lăcomie. Si au permis ca țara lor sa devina socialista.

Numărătoarea inversă a început: mai sunt 4 săptămâni!

Deși americanii au o mulțime de economiști (mulți premiați cu Nobel) nimeni nu îndrăznește acum sa mai facă previziuni sau sa dea soluții. Deja majoritatea previziunilor s-au dovedit prea optimiste si s-au făcut de ras.

Congresul american a văzut pericolul si a interzis guvernului sa împrumute peste 100% din PIB. Iar Obama are mâinile legate. Daca Congresul nu schimbă legea până pe 8 iulie, adio împrumuturi, spune Secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner. Guvernul american va trebui sa facă tăieri de cheltuieli fără precedent. Asta înseamnă bugetari concediați, pensii neplătite, contracte de stat anulate, firme falimentate. O criza mult mai profunda decât am văzut pana acum si despre care nimeni nu știe când se va sfârși. Ar putea dura un secol.

Soluții nu exista. Exista totuși 3 direcții de acțiune posibile:

   1. Varianta Obama: Congresul ridica bariera si noi continuam sa ne împrumutam. Cât, la infinit? Nici vorba, spun partizanii președintelui. Așa ceva e imposibil! Vom tăia cheltuielile, dar intr-un ritm mai suportabil.
   2. Varianta republicana: ritmul suportabil e doar o scuza electorala. Fiecare dolar împrumutat acum va trebui plătit dublu după alegeri, așa ca tăiem cheltuielile statului. Imediat si total. Soarta Americii e mai importanta decat alegerile. Cine e puternic, supraviețuiește.
   3. Varianta populara: aici, o mare surpriza! Întrebați săptămâna trecuta de către CNN ce e de făcut, marea majoritate a americanilor de rând au răspuns: la dracu cu chinezii (f…ck the Chinese!). Suntem cea mai puternica tara de pe planeta si nu suntem obligați sa ne plătim datoriile. N-au ce sa ne facă!

Dintre toate, varianta populara este desigur cea mai aberanta si arata cat de stupide sunt masele populare, in orice tara. Pentru ca daca nu le mai dai banii chinezilor, in clipa următoare nu te mai împrumuta nimeni. Si atunci adio salarii, adio pensii, adio medicamente pentru săraci. Primele lovite vor fi fix masele populare, ca banii din împrumuturi către ele se duc!

Ce va urma?

Pai, deja Congresul a respins pe 31 mai, cererea lui Obama de ridicare a barierei împrumuturilor. Vor urma deci cele mai dure masuri de austeritate din istorie. Dar chiar daca Congresul își schimbă părerea până pe 8 iulie, datoriile tot datorii rămân. Dobânzile tot dobânzi. Austeritatea e inevitabila. Oamenii s-au distrat, acum e vremea plății.

Viitorul înseamnă mizerie, frig, foame, șomaj. Cine promite altceva e mincinos sau nebun. Iar starea economiei americane rămâne cea mai importanta știre economica a anului 2011 – si a anilor următori.

O știre care va schimba din temelii soarta fiecărui român.

sursa: Standard.money.ro

Add a comment to this post

M. Giurgea: 2011 - România, ai intrat în anul morții
http://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?pid=86#...

M. Giurgea: 2011 - România, ai intrat în anul morții


Dacă plătești impozite în altă țară, nu ești patriot, Giurgea!

Cam așa mi-a reproșat un cititor, Para, pe Capitalism pe pâine:

“Plata impozitelor n-are nici o treaba cu patriotismul, zici. Nu sunt de acord.
Sunt de acord că statul român nu funcţionează cum trebuie, că nu este reformat. Jucăm după un regulament croit de nişte minţi socialiste, deocamdată.
Zic că emigrarea fiscală este o soluţie de avarie pentru că nu rezolvă problemele de fond ale statului român, ale intereselor noastre comune. În loc să luptăm (prin implicare politică, prin asociaţia plătitorilor de taxe, prin mişcări civice), alegem să fugim.  Eu sunt adeptul statului minimal. Statul minimal nu înseamnă lipsa statului, înseamnă stat puternic, performant şi suplu.”

Cine cere altora să moară pentru țară, de obicei stă în spate la căldură!

Părerea mea sinceră este că cititorul Para e membru PDL. Pentru că singurii care mai spun: haideți, plătiți impozitele și credeți-ne pe cuvânt că o să luptăm să trăiți mai bine – sunt băieții lui Boc. Doar lor le mai folosește în clipa asta pacea socială și plata impozitelor la timp. Pentru că au rămas complet în fundul gol și sunt disperați. Iar eu cu politrucii din orice partid, n-am ce discuta.

Cu atât mai puțin cu PDL-ul, care de 2 ani îmi toarnă discursuri frumoase de dreapta, despre necesitatea reformei, în timp ce ia măsuri mizerabile de stânga. Cu asta a reușit să-i enerveze și pe bugetari, și pe ăștia ca mine, care vor reformă dură și capitalism sălbatic.

Totuși, pentru șansa minusculă ca Para să fie un om de bună credință, îi transmit următoarele (lui și celor care gândesc la fel):

România e un cal mort. Nu pariați pe el!

Povestea cu statul minimal e doar teorie. Să revenim cu picioarele pe pământ – și mai precis, pe pământul românesc. Voi aveți impresia că statul actual, care este o birocrație socialistă absolut monstruoasă și ne-umană, mai poate fi încă reformat pașnic. Eu nu cred. Eu cred că șansa unei reforme pașnice a fost pierdută în perioada aprilie-iunie 2010. Acum e prea târziu.

2011, anul falimentelor imobiliare.

România are datorii prea mari; toți banii pe care îi împrumută in 2011 se vor duce pe plata datoriilor externe (că de plata datoriilor interne nici nu se mai pune problema).

Asta înseamnă că nu vor mai fi bani de pensii și salarii. Deci – concedieri in masă, scăderi de salarii și întârzieri la plată. Deci – milioane de datornici la bănci vor fi executați. Până acum băncile au fost prudente cu executările silite, pentru că știau că nu își vor recupera banii (în special la împrumuturile cu garanții imobiliare). În 2011, s-a terminat cu îngăduința. Toată lumea e cu spatele la zid!

Așa că piața va fi inundată de oferte. Prețurile se vor prăbuși – nu ca până acum, ci de-adevăratelea! Dar chiar și așa, vor fi prea mari – pentru că românii nu vor mai avea bani nici de pâine.

Nu mai aveți investitori străini și vreți să-i păcăliți pe cei români?

Încrederea investitorilor străini s-a prăbușit complet: 8.5 miliarde investiții străine în 2008, 4 miliarde în 2009 si doar 2 miliarde în 2010.

Chiar și ăia care veniseră aici cu ani în urmă, au plecat: Coca-Cola a desființat 3 fabrici (din București, Oradea și Iași) pe care le-a mutat in alte țări (de pildă, în Republica Moldova: rușine!) Motivul l-au spus pe față: cheltuielile cu forța de muncă sunt prea mari! Kraft Foods s-a mutat din România în Bulgaria. Colgate și-a mutat fabrica în Polonia.

Băi politrucilor, voi ce făceați când plecau toți ăștia? Campanie electorală! Și vreți acum să vă salvăm noi pe banii noștri? Vezi să nu!

Economia românească nu mai există!

Mai grav este că însăși țesătura economică a țării, “plasa” de firme care menținea economia în funcțiune, are acum găuri imense. Din peste 700.000 de companii, câte erau înregistrate la Registrul Comerțului în 2007, au dispărut circa 650.000.

S-au închis întreprinderi mari, cu mii de angajați. De pildă, industria de vagoane: Astra Arad, Romvag Caracal, Meva Turnu Severin (vezi articolul “A murit si exportul de vagoane. Mai aveți speranțe pentru 2011?”). Germania a desființat recent programul Rabla, așa că exportul de Dacii a primit și el o lovitură grea. Păi cine să mai ducă economia în spate? E terminată treaba!

Urmează un apocalips economic!

Așa că haosul economic și încetarea de plăți (mai pe românește, falimentul) sunt inevitabile. Iar haosul economic aduce cu el haosul social: violențe de stradă, răzmerițe civile, explozia criminalității, jafuri în plină zi, un sentiment de disperare tot mai accentuat al populației, sinucideri din motive economice…lucruri pe care abia acum românii au început sa le simtă. Și despre care politicienii si populația speră (prostește) că vor dispărea. Aiurea! vor dispărea pe naiba! dimpotrivă, se vor înmulți de la o zi la alta.

Și ca să fie clar: prăbușirea economică și haosul nu vor dura doar un an. Așteptați-vă la 15-20 de ani de chin, șomaj masiv și mizerie. M-a întrebat cineva: pe ce dată va intra România în incapacitate de plată? Stupidă întrebare: de fapt, România deja este în incapacitate de plată, din noiembrie 2009! Fără banii FMI, nu se mai plăteau demult nici pensiile, nici salariile. Iar prăbușirea unei structuri economice atât de mari, cum este România (o țară de 20 de milioane de oameni) nu se produce într-o zi. Ci în ani de zile. Si nu se datorează greșelilor unui singur guvern. Ci e nevoie de ani întregi de greșeli, după greșeli, după alte greșeli, ca sa îngropi o țară.

Imaginați-vă un copac bătrân uriaș: durează mult să-l tai; dar odată tăiat, atunci când începe să se încline, nu-l mai poți opri din prăbușire! Nu-l mai poți “îndrepta” și nici învia. Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci, e să fugi cât colo, să nu te prindă sub el când cade.

Exact la fel și cu România: gata, a pierdut partida. Șah mat!

Statul român e o armată de ocupație. Jos cu el!

La fel ca o armată de ocupație, statul român a jefuit 20 de ani populația pe care a guvernat-o. La fel ca o armată de ocupație, nu a dat explicații despre ce a făcut cu banii, pentru că el era mare și tare.

Acum l-am prins pe nea Statul la înghesuială. Și ați vrea să-l salvez cu banii mei? Hahahaha…ba o să-i dau un cap în gură!

În clipa asta, prioritatea numărul 1 pentru firmele românești este să-și păstreze ele banii ăia nenorociți pe care-i câștigă cu greu, luptându-se cu propriile legi, și să nu-i mai dea statului (împingându-l astfel automat la faliment).

Iar eu personal am să fac tot ce-mi stă mie în puteri pentru distrugerea statului român.

sursa: Standard.money

Add a comment to this post

...de la dr. Bradu Fotiade (cardiolog - Spital Fundeni)

SPUNE LA CAT MAI MULTI OAMENI DESPRE ASTA!
LE-AR PUTEA SALVA VIETILE!!!

Si nu te gandi ca nu esti predispus la un infarct daca ai vreo 25 sau 30 de ani.
Din cauza schimbarilor produse in stilul de viata de azi, atacul de cord apare la toate grupele de varsta.
FII UN BUN PRIETEN SI TRIMITE ACEST ARTICOL LA CAT MAI MULTE CUNOSTINTE POSIBIL!

FII UN BUN PRIETEN ŞI TRIMITE ACEST ARTICOL...
http://ro.netlog.com/mihaigeorgevici/bl … id=1280723

Aura corpului uman si stresul

Inca din anii ’80 am incercat sa stabilesc diferentierea health mart pharmacy intre bolile psihice si fizice si situatiile de stres. Unele cauze ale stresului studiat de mine erau diverse neintelegeri in familie, divortul sau problemele la serviciu. Am constatat ca stresul este individual. Ceea ce pentru un individ poate sa fie stres, pentru altul poate fi un fapt cotidian, obisnuit, nestresant.

Stresul este adesea asociat cu oboseala. Una obisnuita trebuie sa treaca dupa o noapte de somn sau dupa o perioada de cateva zile de pauza. Daca oboseala nu trece, atunci putem vorbi de stres. Oboseala cauzeaza dezorganizari electrice in aura noastra, vizibile in amprenta electrografica pe care noi o inregistram in Laboratorul de antropologie a individului. In studiile pe sute de indivizi am observat ca exista dezorganizari in campul bioelectric al organismului care nu se corectau dupa o perioada de somn bun. Stresul se poate acumula si de-a lungul anilor, ceea ce duce la perturbari mai mari in echilibrul bioelectric al organismului. Aceeasi dezorganizare se produce si in situatiile de boala: suferinte gastrice, pulmonare, cardio-vasculare, pe fond nervos sau endocrin. Noi am reusit sa identificam trasaturile bioelectrice ale acestor boli, precum si unele caracteristici specifice stresului.
Cuprins articol

1. Generalitati
2. Situatii de stres intens

Situatii de stres intens

In situatiile intense de stres, campul bioelectric se blocheaza. In mod obisnuit, simetria imaginii electrografice (bioelectrice) intre cele doua palme, stanga si dreapta, este de aproximativ 70%. La majoritatea oamenilor sanatosi, in amprenta aurei se regasesc aceleasi elemente, atat la mana stanga, cat si la mana dreapta, simetric repartizate. In situatiile de stres scade aceasta simetrie, uneori pana la 10%. Iar in situatiile intense de stres, campul bioelectric se blocheaza. Pur si simplu nu mai exista descarcari in aura!
Intreaga activitate obisnuita de opreste, iar omul nu mai poate reactiona la stimuli! Daca acest stimul inceteaza, dupa 10-15 minute campul bioelectric revine la normal. Dar atentie, noi nu studiem aura, ci doar descarcarile electrice care se produc in acest camp pe care noi il numim generic aura.

Autor: Prof. univ. dr. Cornelia GujaCoordonatoarea Laboratorului de antropologie a individului din cadrul Institutului de Antropologie al Academiei Romane

Sursa: Revista Stresul

http://coralclub.ro/blog/2011/02/aura-corpului...

NOTA pentru prieteni !

Incepand cu luna martie a.c. au avut loc prezentarile ofertei CORAL CLUB INTERNATIONAL.
In mai multe orase din tara, s-au prezentat cetăţenilor oportunităţile de sanatate si afacere Coral- SANATATE LA 100 DE ANI - SECRETELE LONGEVITATII -

Localitatile in care s-au deschis filiale CORAL CLUB INTERNATIONAL sunt urmatoarele:
SIBIU, DEVA, TIMISOARA, ARAD, ORADEA, BAIA MARE, CLUJ NAPOCA si BRAŞOV.

Eu am fost printre primii inscrisi si va recomand toate produsele firmei cu multa incredere, mai ales ca sunt bine venite si pentru"S ANATATE", dar si pentru "BUSINESS" in acelasi timp.

INVITATIE LA SEMINARUL: “SANATATE LA 100 DE ANI – SECRETELE LONGEVITATII !

http://invitatielaseminar.blogspot.com

In lunile urmatoare se vor desfasura turnee si in alte orase din tara, unde se vor face inscrieri pentru membri si evident se vor infiinta alte filiale CORAL CLUB INTERNATIONAL în România.

Daca doriti sa fiti primii care sa beneficiati de oportunităţile de sanatate si afacere Coral CLUB INTERNATIONAL, vă rog sa va grabiti, sa nu asteptati sa fiti invitati inaintea altora, mai ales ca nu veti regreta, iar avantajele dvs. vor fi vizibile, rapide si durabile.

Si...sfatul meu privind sanatatea, care este proritara, sa nu-l uitati:

Cu siguranta va veti convinde ca am dreptate...si inca ceva, dupa intrarea in acest club, nu intâmplător am scris articolul: "MESAGERUL CĂII PĂGÂNE" (Apa potabila, a devenit o “sperietoare!)

http://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?id=48

un job valoros pentru toata lumea
recomandat de MIHAIL GEORGEVICI, cod 3301503
FILIALA BUCURESTI,

Reper:capatul liniei 300, Clabucet, 50 m. distanta de gura de Metrou "Grivita"
str. Vrancea nr. 5 sector 1, Bucureşti

Sursa MCP Press Agency, Mihail Georgevici

Omul care a scos la tabla tara intreaga


Profesorul Grigore Gheba scoate o culegere de matematica la 91 de ani .

Cel mai cunoscut autor de culegeri de matematica din Romania , profesorul Grigore Gheba, asteapta in aceste zile sa-i apara o noua lucrare, “Teme fundamentale in studiul matematicii - Clasele IV-X”. Culegerea, prima pe care venerabilul profesor nu o testeaza mai intii pe elevii sai, are pe coperta “figura Gheba”, model geometric ce a limpezit ani de-a rindul mintile elevilor.
Intr-o dimineata nehotarita de primavara din anul al 91-lea al existentei sale, Grigore Gheba a facut roata cu gindul peste intimplarile ce-i umplu fiinta: anii de scoala, anii de razboi si de lagar, doua neveste, copiii, o iubire care l-a readus din morti, altele mai mici ce doar i-au reamintit ca e in viata. Si culegerile de matematica, 34 la numar, tiparite in peste sase milioane de exemplare. Rindurile de mai jos incearca sa recompuna povestea profesorului Gheba. Omul care a scos la tabla tara intreaga.

Anii de scoala

M-am intilnit cu profesorul - si generalul in retragere - Grigore Gheba in sufrageria casei sale, din cartierul bucurestean Drumul Taberei, si am impartit pentru citeva ore aceeasi masa acoperita cu sticla sparta la unul dintre colturi. Ne despartea un manunchi de poze. Razboiul, matematica, femeile iubite. O viata.
“M-am nascut intr-un sat de munte din judetul Vrancea, se cheama Poienita - Dumitresti, ca unul dintre cei sapte copii ani unei familii sarace. Mama mea, Maria, punea gaz in lampa doar simbata si duminica, in restul saptaminii culegeam surcele ca sa tin focul treaz in soba si sa pot face socoteli cu condeiul pe tablita din piatra moale. Lucram dintr-o carte, “1001 de probleme de matematica” se numea, primita de la un unchi, inspector de matematica”, povesteste profesorul Gheba. Baiatul nu implinise inca 12 ani cind stia pe dinafara cartea de probleme, stirnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, intr-o dimineata, Maria Gheba arunca intr-o traista patru oua fierte linga un pumn de mamaliga si, cu Grigore de mina, o lua peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, sa-si dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sarat. Ajunsera inainte de caderea soarelui, plini de praf si flaminzi.
Femeia incepu sa plinga fara sa poata spune de ce. Ii agata copilului traista pe umar, facu o cruce mare cu dreapta si-l impinse pe poarta scolii. Puiul de taran intra intr-un hohot de ris. Uniformele apretate din banci se hlizeau de opincile lui. Se oprira doar cind directorul Gherda isi slobozi glasul catre nou-venit: “Ce stii tu din matematici, baiete !?”. “Stiu tot din cartea asta!”, indrazni Grigore, scotind din traista cartulia de la unches. Peste clasa se lasa o tacere curioasa. “Ia scrie-mi tu pe tabla trei milionimi!”. Nou venitul apuca creta si scrijeli cu zgomot ascutit... 0,000.003. Gherda zimbi, apasa un buton si-n citeva clipe pe usa se iti capul contabilului scolii. “Il iei pe taranoiul asta, il imbraci la magazinul “Mireasa” si-l pui la internat, o sa fie elevul scolii mele”.
Lui Grigore i-au trebuit trei saptamini sa invate sa mearga in ghetele galbene cu toc de patru centimetri pe care le primise de la scoala.

Prizonier la cotul Donului

Tinarul Gheba urma apoi Scoala de ofiteri in rezerva de la Bacau si obtinu gradul de sublocotenent. Isi aminteste ca a ramas concentrat permanent la Rimnicu-Sarat “pentru ca nevestei colonelului Anastasescu, comandantul regimentului, ii placea cum dansam”. Stia ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai in timpul unui bal, sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase invatatoare, Lilica Popescu, care, in 1936, avea sa-i devina sotie. Razboiul il purta pe sublocotenentul de artilerie Grigore Gheba in Transnistria, sa lupte impotriva rusilor. Pe 3 noiembrie 1942 cazu prizonier la Cotul Donului. “In vagonul meu aveam noua morti si, in mijloc, o gramada mare de excremente. Intr-un alt vagon, cei ramasi in viata taiasera fesele mortilor si le mincasera. Dupa ce am trecut prin trei lagare, dintr-un barbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem sa cintaresc 39 de kilograme.
Atunci a aparut ingerul vietii mele.”

Marusia, ingerul cu ochi albastri

Era medicul lagarului, avea gradul de capitan, era blonda cu ochi albastri. O chema Marusia Anka. “S-a asezat linga patul meu, plingeam, convins ca mai am citeva ore de trait. M-a intrebat de ce pling, i-am raspuns ca nu voi mai vedea niciodata tara . M-a mutat intr-o alta camera si s-a ingrozit de oasele mele cind m-a dezbracat sa ma consulte. A revenit cu niste lapte si oua. Nu mai vazusem de doi ani asa ceva. Mai tirziu am aflat ca erau din ratia ei...” Asa incepu intre cei doi o poveste de dragoste care continua tot razboiul. La indemnul Marusiei , Grigore Gheba s-a inscris in Divizia Tudor Vladimirescu si a luptat impotriva nemtilor. A fost de doua ori ranit si decorat de opt ori. In ciuda acestei evolutii, a avut relatii tensionate cu citiva conducatori sovietici, accentuate imediat dupa razboi, cind, ca prefect, pentru scurt timp, al judetului Rimnicu-Sarat, a fost acuzat de antisovietism. “Am parasit toate structurile si m-am inscris la Facultatea de Matematica din Bucuresti. Nu mi s-a permis sa acced la catedre inalte pentru ca am refuzat sa ma inscriu in partid.” In 1955 prima lui sotie a murit, iar Gheba s-a recasatorit doi ani mai tirziu cu Lucretia, care-i sta si astazi alaturi. Dintre culegerile care l-au facut faimos, cea dintii a scris-o profesorul in 1958. Erau vremuri tulburi, cind invatamintul romanesc suferea de lipsa profesorilor calificati de matematica. “Foarte multi invatatori predau matematica dupa manuale pe care nici ei nu le prea intelegeau. Fiind cooptat intr-o brigada de inspectie in scoli, am constatat ca profesorii necalificati faceau erori grosolane in rezolvarea unor probleme din manualul de matematica. La o astfel de vizita, facuta chiar in comuna mea natala, profesorii m-au rugat sa le rezolv problemele din manual si sa le trimit prin posta. Am lucrat doua luni impreuna cu sotia, le-am multiplicat in 50 de exemplare si le-am expediat Inspectoratului-Scolar din Rimnicu-Sarat. Am primit apoi cereri din toata tara . Atunci am scos prima culegere in 350.000 de exemplare. S-au epuizat in citeva zile”. Nici una dintre culegerile care au urmat nu dadea gres pentru ca profesorul proba toate exercitiile cu elevii pe care ii avea acasa, la
meditatii. “Tin minte ca, odata, la un concurs de matematica, din 18 cistigatori, 16 erau pregatiti de mine. Aveam doua serii pe zi, a cite 3-4 copii, nu acceptam mai multi intr-o serie pentru ca nu era eficient. Ma suna si acum din America sa-mi multumeasca fostii elevi.”

Culegerile, vindute in sase milioane de exemplare

Gheba nu s-a sfiit niciodata sa critice conceptia manualelor scolare, fapt care i-a atras antipatia autorilor, dar si simpatia profesoriloor din tara . El a avut marea inteligenta pedagogica sa imparta probleme pe genuri de solutii, “a ipotezelor, a restului din rest, a comparatiei”, lucru care avea darul sa faca algebra, dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai usor de inteles. In 1975, cind faima lui era la apogeu, Suzanea Gidea a incercat sa-i interzica sa mai publice. Dar la interventia altor capi ai regimului, a lui Gogu Radulescu, in special, profesorul si-a putut continua munca. A publicat 34 de culegeri intr-un tiraj total de peste sase milioane de exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat Lucretia Gheba, actuala sotie, si Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptiva a cuplului. La 15 aprilie, Editura Univers va scoate pe piata cea mai recenta dintre culegerile profesorului Gheba, pentru ca “ultima” nu indraznim sa spunem. Profesorul e un pic emotionat. Nu mai are de ani buni copii la pregatire si nu a probat pe ei, ca in atitea alte rinduri, metodele de rezolvare. “Dar n-am cum sa dau gres, e experienta mea de-o viata acolo!”

La plecare il intreb daca mai stie ceva de capitanul cu zulufi si ochi albastri. Imi spune, usor soptit, ca in 1998, cu acordul sotiei si cu 340 de ruble in buzunar, a zburat la Moscova, sa dea de urma ingerului. Cind a ajuns in fata blocului de pe Bulevardul Maxim Gorki, unde s-a petrecut o noapte din dragostea lor, i s-a oprit inima in loc. N-a mai gasit-o pe Marusia. A ramas la locul ei doar padurea de molizi de la marginea Moscovei.

remus radu

generalul in retragere - grigore gheba - Căutare Google
http://www.google.ro/#hl=ro&xhr=t&q=ge...

Nu am avut placerea de a-l cunoaste personal, dar, imi amintesc faptul ca in anii de scoala, cea mai cautata culegere de matematica era aceea a profesorului Grigore Gheba.
Chiar si renumitul matematician si autor de culegeri de matematica, regretatul Fanica Turtoiul, caruia i-am fost elev la liceul Sf.Sava din Bucuresti, ne recomanda culegerile profesorului Grigore Gheba.
Consider ca la varsta de 91 de ani, o varsta venerabila, distinsul general, profesor de matematica, Grigore Gheba, merita pentru activitatea sa pretioasa si neobosita in domeniul invatamantului, cat si pentru performantele sale de-a lungul carierei militare, sincere felicitari !

Cred ca s-ar cuveni sa urmam modelul acestui minunat om, in vremurile noastre tulburi...
Din pacate, "Gheba a murit scriind culegeri"!

http://www.jurnalul.ro/special/special/gheba-a...

Sursa: MCP Press Agency, Tudorel Dobre
Vicepresedinte al Federatiei Militarilor din Romania

n luna mai a.c. la turnarea unui film italian în zona Călugăreni, un grup de cca. 20 de persoane, figuranţi casting din Bucureşti, la iniţiativa lui Cătălin Cătălinoiu au refuzat să execute scena aruncării a zece oi în apă, considerând că aceasta este anormală, neortodoxă şi contravine  practicilor şi normelor cu care s-a confruntat de-a lungul carierei sale. Drept urmare, fără şovăire şi comentarii, toţi colegii lui i-au urmat exemplu.
Menţionăm că oile aduse în platoul de filmare erau deja ameţite şi aproape înţepenite. Repartizate pe cele cinci căruţe, acestea urmau să fie aruncate într-o baltă amenajată.
În cel mai scurt timp, întregul personal din conducerea agenţiei de casting au apreciat gestul figuranţilor de a nu executa ordinul de maltratare a unor animale pentru spectacol.
                 

Cred că merită din plin, toate felicitările, aceşti bravi români !

VIDEO http://www.youtube.com/my_videos_edit

Sursa: MCP Press Agency, Ioan Cercel

COMUNICAT DE PRESA
CABINETI VICEPRESEDINTE CRISTIAN DIACONESCU

In legatura cu intentia infiintarii unui birou al Tinutului Secuiesc la
Bruxelles, Vicepresedintele Senatului Romaniei, domnul Cristian Diaconescu
face urmatoarele precizari:
Astazi am aflat cu neplacuta surprindere de intentia infiintarii unui asa
zis birou al asa zisului Tinut Secuiesc la Bruxelles, marti 31 mai 2011.
Csaba Sogor, Laszlo Tokes si Gyula Winkler au anuntat infiintarea unui
oficiu cu asa zisa valoare de reprezentanta diplomatica pe langa
organismele Uniunii Europene, fapt care reprezinta in egala masura un
afront adus democratiei din Romania, Romaniei si poporului roman dar si o
provocare gratuita si inutila pentru Uniunea Europeana care, fara
indoiala, va fi obligata sa nu recunoasca statutul pretins de
europarlamentarii romani. Imi exprim inca o data surprinderea ca
europarlamentari alesi pe teritoriul Romaniei dezvolta actiuni vadit
neconstitutionale si impotriva intereselor Romaniei.
Consider ca aceste demersuri trebuie sa inceteze imediat iar oficialii de
la Bucuresti vor trebui sa prezinte de urgenta un punct de vedere pe
aceasta tema.

Sursa: MCP Press Agency, Fina Cilian

Dragi prieteni,

     Am primit la rândul meu un protest la adresa unui film. M-am gândit că e practic să traduc cât mai fidel în româna textul original al mesajului care poate fi citit în continuarea traducerii mele. Dacă vreunul dintre voi găseşte o traducere mai bună a textului englez, vă rog modificaţi. Important este să protestăm.
     Vă rog să daţi şi voi mai departe acest mesaj .
Multumesc, Corina Chiriac

    MERGÂND DINCOLO DE LIPSA DE RESPECT, FILMUL "CORPUS CRISTI" ESTE PE CALE SĂ APARĂ ÎN CINEMATOGRAFE ÎN IUNIE SAU AUGUST. UN FILM DEZGUSTĂTOR ESTE APROAPE GATA SĂ APARĂ MAI ÎNCOLO ANUL ACESTA ÎN AMERICA PREZENTÂND PE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, PE APOSTOLI ŞI DISCIPOLI CA HOMOSEXUALI ! CA PIESĂ DE TEATRU ACEST "SCENARIU" A JUCAT DEJA ÎN TEATRE PENTRU O VREME.
   ÎN LATINĂ, "CORPUS CRISTI" ÎNSEAMNĂ TRUPUL LUI HRISTOS.
   ESTE O REVOLTĂTOARE BATJOCURĂ LA ADRESA DOMNULUI NOSTRU, MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS.
   DAR NOI PUTEM PRODUCE O SCHIMBARE.
   IATA DE CE VĂ TRIMET ŞI VOUĂ ACEST E-MAIL. DACĂ FIECARE VA TRIMETE ACEST MESAJ DE PROTEST ŞI LA ALŢII, POATE CĂ ÎMPREUNĂ VOM REUŞI SĂ PREVENIM, SĂ ÎMPIEDICĂM GROZĂVIA CA ACEST FILM SĂ FIE DIFUZAT ÎN AMERICA (ŞI ÎN LUME AŞ ADAUGA EU, C.C.)
   SA AVEM CURAJUL SĂ NE PREZENTĂM PE FAŢĂ CREDINŢA ŞI SĂ OPRIM BARJOCURA ADRESATĂ ÎMPOTRIVA DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. CĂCI ALTFEL, DE CE AM MAI PRETINDE CĂ SUNTEM CREŞTINI? CU RISCUL DE A VĂ DERANJA PUŢIN, VĂ TRIMIT ACEST MESAJ TUTUROR ŞI SPER CĂ VEŢI FI DE ACORD CU MINE, VEŢI APRECIA EFORTUL CELOR CARE AU INIŢIAT ACEST PROTEST ŞI VEŢI TRIMETE VORBA MAI DEPARTE.
   VA ROG, AJUTAŢI SĂ ÎMPIEDICĂM OFENSA CONTRA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS .
   NU E VORBA DE VREO PETIŢIE DE SEMNAT, DE UN NUMĂR FIX SAU LIMITĂ DE PERSOANE LA CARE SĂ TRIMETEŢI ACEST SEMNAL DE ALARMĂ... îN PLUS VĂ IA CÂTEVA MINUTE S-O FACEŢI ! POATE MAI PUŢIN DE 2 MINUTE.
   DACĂ NU TE INTERESEAZĂ, SAU NU AI 2 MINUTE SĂ RETRIMIŢI ACEST MESAJ, SĂ NU TE PLÂNGI DACĂ DUMNEZEU NU ARE TIMP PENTRU TINE CĂCI EL ESTE MULT MAI OCUPAT DECÂT PUTEM FI NOI.
   PERSONAL, CHIAR CRED CĂ E ABSOLUT NECESAR SĂ PROTESTĂM. SE PARE CĂ ANUMITE REGIUNI ALE EUROPEI AU RENEGAT ŞI REFUZAT, DIN FERICIRE, SĂ PRIMEASCĂ SAU SĂ DIFUZEZE ACEST FILM. TOT CE NE TREBUIE ACUM SUNT O GRĂMADA DE RUGĂCIUNI ŞI O GRĂMADĂ DE E-MAILURI.
   VĂ ROG, DAŢI MAI DEPARTE.

Sursa: MCP Press Agency, Irina Zaharia

RECENT S-A TRIMIS CATRE FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE SI MEDICAMENTE  DIN PARTEA SPITALULUI MILITAR IASI URMATOAREA ADRESA

http://comunicatdelasmi.blogspot.com

Autor: Banceanu Vasile

DIN CONTINUTUL EI REIESE  FAPTUL CA MILITARII REZERVISTI NU VOR MAI BENEFICIA DE GRATUITATE PENTRU ASISTENTA MEDICALA, CONFORM LEGII 80/1995.
            ESTE INCA O DOVADA CLARA  CA, ATAT PRIN LEGEA UNICA DE PENSIONARE (LEGEA 263/2010), CAT SI PRIN LEGEA DE RECALCULARE A PENSIILOR MILITARE (LEGEA 119/2010) NI S-A ANULAT STATUTUL DE MILITARI REZERVISTI, DEVENIND SIMPLI BENEFICIARI ASA CUM SUNTEM DENUMITI SI IN ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI NR. 1 /2011.
           DEGEABA PE DECIZIILE RECALCULATE DE PENSIE, SAU PE CUPOANELE DE PENSIE NE ESTE MENTIONAT GRADUL MILITAR IN REZERVA, ATATA TIMP CAT,  IN FAPT NU MAI BENEFICIEM DE NICI UN DREPT AL CADRELOR MILITARE IN REZERVA.
           ASA STIE MINISTERUL APARARII NATIONALE SA RESPECTE PREVEDERILE LEGILOR TARII, AMPUTAND DREPTURILE MILITARILOR IN REZERVA SI IN RETRAGERE.

            MULTUMIM DIN INIMA PARTIDULUI  PORTOCALIU ATOTBIRUITOR!

BIROUL OPERATIV AL FILIALEI 1 BOTOSANI A SCMD

Sursa: MCP Press Agency, Vasile Zarnescu

3,317

(0 replies, posted in MEREU CONTAMINĂM POPORUL !)

Stimaţi camarazi şi comilitoni,

V-am mai  trimis, uneori, cîteva materiale contra A.O.Ş.R. – vă amintiţi care, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, care a vrut să-l facă pe preşedintele Traian Băsescu "membru de onoare" drept recompensă că i-a dat sediul din Splaiul Independenţei nr. 54. Fără falsă modestie, cred că, inclusiv în urma campaniei duse de mine contra ei, s-a ajuns la tăierea ciolanului de la buget prin O.U.G. nr. 79/1 septembrie 2010 - "ciolan" care era între 1500-2000 de lei pentru membrii A.O.Ş.R., o rentă pe viaţă cu drept de moştenire, acordată de guvern şi de Traian Băsescu, pentru că nu fac altceva decît să taie frunză la cîini - în timp ce nouă militarilor în rezervă ne reproşează că avem "pensii nesimţite"!!!

Între timp, în urma unei cereri repetate de informaţii conform legii nr. 544/2001 şi a refuzului A.O.Ş.R.  de a răspunde – fiindcă, pe de o parte, ageamii aflaţi la conducerea A.O.Ş.R. se consideră mai presus de lege şi, pe de altă parte, fiindcă parlamentarii care sunt membri ai A.O.Ş.R. (ca Ecaterina Andronescu, ministrul Valeriu Tabără, generalul Eugen Bădălan - care, pe lîngă pensia de 5.500 lei ca ex-şef al S.M.G., mai umflă şi leafa de parlamentar şi indemnizaţia de "(c)academician A.O.Ş.R". -, Ion Iliescu şi alţii) îi protejează –, am intentat un proces contra A.O.Ş.R. pe această temă. Dar, după ce, în presă şi pe alte căi, conducerea A.O.Ş.R. s-a văicărit că nu mai are bani şi nu-şi mai poate continua marea activitate „ştiinţifică”, şi-a angajat o a doua casă de avocatură - "Duitraşcu et comp." - ca să o apere şi să refuze să furnizeze informaţiile de interes public.

Semnificativ pentru atitudinea de gaşcă mafiotă a acestei A.O.Ş.R. este faptul că, după ce ministrul Daniel Funeriu a reuşit să dea O.U.G. nr. 79/2010, prin care le tăia "cioanul", Senatul şi toate Comisiile de specialitate din Camera deputaţilor au votat proiectul de lege prin care anulează O.U.G. nr. 79/2010, ca să îşi păstreze mangoţii! Şi, după ce va trece scandalul cu tăierea pensiilor rezerviştilor, cu concedierea poliţiştilor, cu desfiinţarea unor spitale "din lipsă de bani la buget" etc., vor valida - prin  criminala prevedere a "aprobării tacite" - legea de anulare a O.U.G. nr. 79/2010! Sau vor folosi "modelul" verificat al paraşutei Roberta Anastase şi al parvenituilui Sever Voinescu-Cotoi. Pentru că ăştia sunt bandiţii care ne conduc: clica de KGB-işti care au luat Puterea în decembrie 1989! În acest sens, vă reamintesc un aspect elocvent: preşedintele A.O.Ş.R., Vasile Cândea, a fost avansat de la colonel la general, în 29 decembrie 1989, de generalul (r.) spion Nicolae Militaru! Vedeţi, pentru detalii, îndeosebi articolul de la nr. 5, "Disfunctionalitatea de la prostie la epidemie".

Pentru a vă reaminti campania contra acestor escroci cu ştaif, vă retrimit titlurile şi link-urile celor nouă episoade (deocamdată) ale serialului scris contra acestei instituţii-căpuşă de „renume mondial”:



1. http://ro.altermedia.info/coruptie/de-c … 18863.html

De cine-i este frica presedintelui AOSR?, February 25th, 2010



2. http://ro.altermedia.info/coruptie/cine … 19024.html
Cine conduce AOSR: o agramata sau un papa-lapte?!, March 11th, 2010



3. http://ro.altermedia.info/politica/aosr … 19612.html
AOSR: o gaura neagra in buget, May 9th, 2010



4. http://ro.altermedia.info/politica/imag … 19230.html
Imaginea AOSR slutita in mass media, March 28th, 2010



5. http://ro.altermedia.info/general/disfu … 21496.html
Disfunctionalitatea de la prostie la epidemie, November 8th, 2010



6. http://ro.altermedia.info/coruptie/aosr … 21847.html
AOSR: capusa bugetara, nu for stiintific, December 13th, 2010



7. http://ro.altermedia.info/coruptie/aosr … 21871.html
AOSR: institutie impostoare, December 15th, 2010

8. http://ro.altermedia.info/coruptie/aosr … 21929.html
AOSR intre imoralitate si musamalizare, December 20th, 2010

9. http://ro.altermedia.info/general/turpi … 22569.html
Turpitudinea AOSR este contagioasa, April 18th, 2011

Menţionez că aici am dat numai linkurile de pe AlterMedia, dar aproape toate au apărut – date de mine sau preluate din iniţiativa directorilor respectivelor reviste – şi în alte publicaţii, precum Curentul internaţional (care apare în S.U.A. şi Canada), Neamul Românesc, Necenzurat, Napocanews etc. Dacă daţi căutare pe vărul Google, folosind titlurile în forma indicată mai sus, adică fără diacritice, veţi găsi locurile unde au apărut sau doar au fost semnalate. Dar măcar să aveţi timp să citiţi serialul în varianta postată pe AlterMedia. Mai ales că, în interiorul fiecărui episod, am dat multe hyperlink-uri cu trimitere (ca bibliografie!) la articolele de presă care etalează escrocheria, impostura, şarlatania reprezentată de A.O.Ş.R.!
Problema pentru care vă inoportunez acum este că, aşa cum veţi constata în  articolul ultim, Turpitudinea AOSR este contagioasă (http://ro.altermedia.info/general/turpi … 22569.html), firma de avocaţi „Dumitraşcu şi ăilalţi”, în „Întîmpinarea” depusă la dosar contra acţiunii mele (care poate fi citită, în textul link-ului de mai sus, dînd click pe hyperlink-ul Intampinare AOSR), iar pentru promptitudine şi comoditate, v-o dau şi în attach) a recurs la tot felul de tertipuri ieftine - unele jenant de proaste -, cu scopul de a îmbrobodi instanţa. Eu nu am depus, încă, la instanţă acest articol – am s-o fac ulterior, în preajma următorului termen de judecată –, dar am nevoie de sfaturile competente ale domniilor voastre şi, îndeosebi, ale colegilor noştri avocaţi, ca să mă apăr mai bine şi, evident, să am cîştig de cauză. 
Mai ales, am nevoie de cazuistică şi de argumente prin care să-mi susţin acţiunea: obligaţia A.O.Ş.R să-mi furnizeze informaţiile solicitate, salariile nominale ale tuturor angajaţilor şi indemnizaţiile date membrilor A.O.Ş.R., cheltuielile făcute de A.O.Ş.R. cu diverse acţiuni etc. (precum am arătat în articolul de la nr. 8), deoarece hrăpăreţii din gaşca asta au făcut şi continuă să facă un adevărat jaf în banii publici – adică ai noştri – sub pretextul că produc ştiinţă, dar nu fac decît să taie frunză la cîini şi să ia o traistă de bani degeaba, plimbîndu-se pe la diverse cheremeze, numite, pompos, de ei, "simpozioane" - cum am demonstrat în articolele de mai sus.
Vă rog să difuzaţi acest apel şi altor colegi - îndeosebi avocaţi -, în speranţa că voi găsi sprijin şi din partea lor.

Vă mulţumesc pentru înţelegere şi pentru ajutor.
Cu bine,
Colonel (r.) Vasile Zărnescu


Sursa: MCP Press Agency, Cristea Costache

Un reporter frenetic: Iorga (1937)


Sunt vreo 60.000 in toata Elvetia si isi spun, cu mandrie, "romansi": oamenii liberi ai muntilor, de alt neam decat vorbitorii de limba germana si italiana care ii inconjoara din toate partile. Candva, tara lor, asezata la aproape 4000 de metri inaltime, se numea Retia. Azi se numeste Engadin si se afla in cantonul elvetian Grison. Cu toate ca limba lor a fost recunoscuta abia in 1938, dupa lupte grele si indelungate, ca cea de-a patra limba nationala, ea e de fapt singurul grai nascut si vorbit pe actualul teritoriu elvetian (germana, franceza si italiana fiind limbi de imprumut, aduse de peste munti). Nu de mult, romansii si-au sarbatorit, ca si noi, 2000 de ani de continuitate istorica, chiar daca sunt, tot ca si noi, mult mai vechi. Urmasi ai mandrilor reti, latinizati la fel de greu ca si dacii de armatele Imperiului roman, Nicolae Iorga le spunea "frati mai mici" ai românilor. In studiul sau "Paralelisme româno-helvetice", marele istoric ii socotea inruditi cu traco-ilirii, dar si cu celtii, de la care au mostenit un fond de cuvinte prezente si in limba noastra.

Iorga afirma ca e cel dintai român care a ajuns pe inaltimile Alpilor, intre romansi. "Cel dintai care s-a dus sa-i vada acasa la dânsii, sa le vorbeasca limba asa de asemenea cu a noastra si sa se uite in ochii aceia negri, destepti, care lumineaza fata rotunda sub parul des si darz", marturisindu-si regretul ca nu le poate infatisa romanilor "si vederi din satele lor si nu le pot aduce inainte figurile asa de asemanatoare cu ale oamenilor nostri." Intr-o conferinta rostita la Radio , Iorga vorbea chiar despre "o singura unitate, care pornea de la Oceanul Atlantic si mergea pana la Marea Neagra... Intre noi (romanii), care ne intindem pe amandoua malurile Tisei (...) si intre ceea ce au ramas ei (romansii, n.n.) nu e nici o discontinuitate. O singura panza de rasa influentata de romani, o singura limba, cuprinzand elemente sufletesti dominante ale marelui popor iesit din vechea rasa ilirico-traca si din Roma strabuna..."

Ce nebunie mai frumoasa pentru un reporter, la inceputul unui nou secol, decat sa porneasca intr-acolo, incercand sa vada ce-a mai ramas astazi din "fratii" nostri indepartati? Sa le priveasca chipurile, sa le asculte limba, sa se intrebe daca povestea lui Iorga despre romansi nu a fost doar vanare de vant. Dar, dupa o saptamana de peregrinari prin muntii helvetici, mi-am dat seama ca n-a fost in zadar. Nu pot aduce neaparat dovezi, nu sunt specialist in istorie si graiuri vechi. Ceea ce pot spune e ca acolo, printre oamenii aceia din Alpi, printre taranii aceia crescatori de vaci si de oi, acolo m-am simtit cu adevarat Acasa.

Istorie si fan

Pashun Craista (Creasta Pasunilor). Un satuc de vreo opt case, catarat undeva spre izvoarele Mustairului. Deasupra noastra, pereti de stanci acoperiti de zapezi vesnice. In fata, peste o vale colosala, alti munti drepti, nemiscati, unul in spatele celuilalt, umpland cu semetia lor bolta albastra. Engadin, tara romansilor si a padurilor nesfarsite.

Fratii nostri din Alpi

"Fratii" de la Formula As : Sorin Preda, Horia Turcanu, Sanziana Pop, Andrei Cheran si autorul reportajului

Pe marginea drumului, doi oameni ne fac semne cu mana a binete. Doi tarani, doi oameni ai locului. Siluetele lor voinice se proiecteaza pe muntii din spate. Oprim masina si ne intoarcem mirati. Dupa atatea zile de mers prin Elvetia, e prima oara cand intalnim oameni care ne saluta cu bucurie. Un tata si un fiu, singurii locuitori ai catunului dintre stanci. Gospodari, stapani de munti si vaci multe. Baiatul e inalt, puternic, chipes, un adevarat Fat-Frumos. Il cheama Vreni, n-are mai mult de 20 de ani. Vorbeste bine frantuzeste - lucru cam rar intalnit in tinuturile astea - si-mi spune ca desi familia lor se numeste Lamprecht, ei sunt romansi "vechi de cinci generatii", doar ca numele le-a fost germanizat. Palmele fiului sunt negre, crapate de munca. Pe haine are urme de fan. E vremea cositului. Tot satul miroase a fan. Un sat arhaic, cu o istorie grea, pe care tanarul cel chipes o spune cu gravitate, ca pe un mesaj ce trebuie transmis neaparat mai departe. Pierderea limbii si a obiceiurilor stramosilor a inceput inca din vremuri medievale. Raul a urcat spre romansi dinspre vãi. De acolo, de jos, a pornit nenorocirea. Romansii au urcat tot mai sus, pe munti, cautand sa se ascunda. N-au reusit. Italienii au venit din sud, francezii din vest, nemtii din nord. I-au prins ca intr-o menghina. Vreni e mandru ca e romans. Cand vorbeste despre asta, isi pune palma pe inima. A facut "scoala de tarani" in oraselul Santa Maria, acolo a invatat tot ce stie. Pe urma s-a intors in satucul lui drag. Desi e frumos ca un print din povesti, desi a avut nenumarate propuneri sa plece la oras si chiar in strainatate, el n-a vrut. A ales sa traiasca mai departe in satul cu opt case, de pe culmile Alpilor, sa porneasca la fiecare revarsat al zorilor cu vitele pe creste, sa-si strice mainile de atata munca, sa priveasca seara, culcat in fan, cele mai stralucitoare stele de pe pamant. Asta a vrut. Si zice ca aici ar vrea sa ramana pana la moarte. In Pashun Craista. Creasta pasunilor.

Vreni ii traduce tatalui tot ce vorbim. Sunt momente cand cei doi rad intre ei, hatri, cercetandu-ne din crestet pana-n talpi, intrebandu-se ce-or fi cautand niste romani pe coclaurile astea. La inceput, cei doi nu-si dau seama ca eu pricep cam tot ce vorbesc.

Inteleg o gramada de cuvinte: "plug", "mos", "casa", "munt", "ram", "muma", "frar", "sour", "scolar", "corp", "alb", "eu sun", "el fa", dar inteleg mai cu seama intonatia lor, o cadenta, o anumita muzica a graiului, atat de asemanatoare cu a noastra, incat parca nici n-ai nevoie de cuvinte, parca pricepi totul din vioiciunea spuselor, din gesturi, din inclinarea trupului, din privirile ce insotesc mereu fiecare exclamatie. Asa vor fi toti oamenii pe care ii voi intalni aici, in batranii munti retici: parca nu vorbesc cu cuvinte. Parca vorbesc direct cu sufletul.

Valchava (Valceaua), alt sat pe valea Mustairului, cuibarit intr-o vale larga, din care pornesc pretutindeni nenumarate fire de drum. E sambata dupa amiaza si romansii ies in fata casoaielor vechi, cu fatade pictate si flori rosii revarsate peste feresti. Se odihnesc, isi trag sufletul dupa o zi de munca. O tihna blanda, aurie, invaluie asezarea. Oamenii sed pe niste bancute vechi, innegrite de vremi, cu spatele lipit de zidurile groase. Aceleasi bancute unde au sezut altadata parintii, bunicii lor si tot neamul. Sporovaiesc intre ei, zambesc, trag din tigara rar, ganditori, imi dau seama ca principalele lor discutii sunt legate de turme, de stani, de schimbarea vremii. E imposibil, privindu-i, sa nu te duca gandul la pastorii nostri. Aceeasi saga, aceleasi ocheade aruncate strainilor, aceleasi salutari sugubete strigate vecinului de pe bancuta de-alaturi, aceleasi taifasuri in care pun "tara la cale", aceeasi pace contemplativa care-i cuprinde uneori pe toti, cand se uita la munti. Bancuta din fata casei e nelipsita in tot Engadinul. Multe din ele au o scobitura facuta in zid, dinadins pentru a baga acolo o banca de lemn. Din stravechime, locului i se zice "vamporta" (in fata portii), locul unde romansii stau sa vorbeasca sau sa priveasca lumea. Pentru romansi, vecinatatea e mai presus de orice. Asa s-au ridicat comunele, asa s-au pastrat traditiile si limba. Prin vecinatate. Prin sate trainice si unite. Oamenii se inteleg, se ajuta, se viziteaza des, fara a-si anunta sosirea dinainte, intra nestingheriti unul in casa altuia, isi imprumuta unelte, bani, orice. "Un bun vashin vala pu co un paraint", "un bun vecin valoreaza mai mult decat o ruda", spune un vechi proverb romans, laudand milenara vecinatate omeneasca, pierduta prin alte parti.

Casa focului


Ma-ndrept spre o batrana care sade pe banca, la poarta, si-i spun fara ocolisuri ca-mi place casa ei inundata de flori. "Casa e bela", ii zic. Batrana ma iscodeste pe sub sprancene. Apoi imi zambeste. Imi multumeste, putin rusinata, pentru vorbele mele. Si, la fel de brusc... ma pofteste in casa! Deschide larg usa marii bolti sapate in piatra - atat de asemanatoare cu cele ale caselor noastre din Ardeal. Strabatem un culoar caruia-i zice "suler" - coridorul prin care intra in casa carutele si animalele -, apoi cotim spre o odaie magica: casa focului (casa da fo), bucataria, "vatra" gospodariei, locul unde focul nu se stinge niciodata. Odaia tihnei si a povestilor batranesti. Chiar deasupra ferestrei, sunt doua "sgraffito", doua picturi stravechi: un Isus zugravit naiv, ca de un pictor taran, alaturi de un dragon, de un diavol: dracesc si sfant, paganism si crestinism, cele doua dimensiuni ale vietii romansilor. Asemeni noua, acesti reti romanizati au fost crestinati cu mare greutate si foarte tarziu, abia prin secolul al Vii-lea. Bisericile lor sunt ridicate pe sanctuare pagane. Chiar si azi sunt bantuiti de vechile credinte populare precrestine, traind - mai ales batranii - inca in plina magie. Ei se incred si acum in povesti cu zane, strigoi, vrajitoare si lupi ce vorbesc cu glas omenesc, in istorii pastoresti despre vaci blestemate, despre locuri magice, ascunse in munti, pe care trebuie sa le privesti cu teama sau cu evlavie.

Apoi femeia ma duce in grajdul casei, un adevarat muzeu al clopotelor pastoresti. Sute de talangi mici si uriase, pentru oi si vite, sunt agatate peste tot, pe peretii din barne. La romansi, talangile batrane nu se arunca. Se transforma in piese de muzeu ale familiei. Aproape orice gospodarie romansa are in grajd, pe pereti, aceasta multime de clopote. Aproape toate traditiile romanse - nuntile, urcarea si coborarea turmelor din munti, Chalandamarz (calendele lui Martie, cand feciorii bat din clopote pentru a alunga iarna si spiritele rele), Bauania (tragerea la sorti a ursitului), Tscheiver (jocul cu masti) - sunt insotite de dangatul prelung al talangilor. Clopotele sunt istorie vie. Simbolul traditiei, "Fuienetta", vatra in care focul nu se stinge niciodata.

Romanca din Scuol

(O romanca intre romansi: Mihaela Demonti)

Scuol. Capitala Engadinului de Jos, cel mai reprezentativ tinut romans, in ce priveste limba si traditiile. Iorga a fost aici. La fel Ovid Densusianu, marele lingvist, care a studiat ani la rand nume de munti, de piscuri, de vai sau de ape, realizand un curs de "Toponimie retoromana" la Universitatea din Bucuresti. Ii inteleg incantarea. E mai mare dragul sa-i auzi pe oameni vorbind o limba atat de asemanatoare cu a noastra: "ce faci?", "dorm bain?" (ai dormit bine?), "buna saira", "bun di", "buna not"... Lumea e vesela, gata de vorba, ti se da buna ziua, chiar daca trecatorul habar nu are cine esti. Daca multumesti cuiva, ti se raspunde "cun plachere" ("cu placere"), intocmai ca in romana. Prin magazine, te poti pomeni ca nu-ti sunt primiti "euro-ii", de parca vanzatorul n-ar fi vazut in viata lui astfel de bani. In general, oamenii au o antipatie fatisa fata de mititelele bancnote ale vecinilor. Si tot in general, oamenii nici nu vor sa auda de Uniunea Europeana...

Aici, in Scuol, am norocul de a o intalni pe Mihaela din... Romania. O adevarata celebritate locala. Aproape nu exista om in Scuol care sa n-o cunoasca, care sa n-aiba incredere deplina in ea. Toti stiu, macar din auzite, de frumoasa romanca din orasul lor. Mihaela Demonti e casatorita cu un barbat romans si traieste de paisprezece ani in Elvetia. Este - dupa stirea ei - singura romanca din Engadin. A invatat limba in doar doua luni. Fara dictionare, numai prin discutii cu oamenii. Ne da dreptate ca-i foarte asemanatoare cu romana. De altfel, "si oamenii de aici parca sunt la fel", spune ea. "La inceput, am avut un soc. Nu stiam nimic despre Engadin, despre romansi. Ma pregatisem pentru o Elvetie rece, "ca ceasul". Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca ei sunt de fapt cu totul "altceva": mai sentimentali, mai calzi, dar totodata si aprigi, dintr-o bucata. Trebuie doar sa le dai importanta pe care-o merita, sa-i mangai, sa-i asculti, sa le vorbesti pe limba lor. Si sa-i vedeti ce cantareti sunt!... Ce dansatori!... Ei canta tot timpul, chiar si cand muncesc. Iar daca asculti corurile lor, e imposibil sa nu pleci cu ochii in lacrimi. Nu stiu cum, dar inca de cand am venit, am simtit ceva familiar, ceva ce ma ducea mereu cu gandul spre acasa. Am fost si eu mirata cat de usor am putut sa ma adaptez. Ca sa le cad la inima n-a trebuit sa fac nimic altceva decat sa fiu eu insami."



"Noi si voi suntem frati!"
Fratii nostri din Alpi
Case vechi in Valchava

Mihaela e nespus de incantata ca s-a intalnit cu romani. Nici nu sta pe ganduri sa ne pofteasca la ea acasa, unde sotul sau, Plasch Demonti - anuntat prin telefon - ne asteapta cu masa. Mihaela locuieste in Sent, un sat superb, aflat chiar deasupra Scuolului, o adevarata cetate de case albe, avand in mijloc o piata si o biserica. Aici a trait ca un pustnic, studiind folclorul si limba neamului sau, mai intai intr-o moara veche, apoi in turnul unei biserici parasite, marele scriitor si luptator romans pentru neatarnare, Peider Lansel, primul traducator al baladei noastre "Miorita", autor al celebrului dicton "Nici italieni, nici germani, romansi vrem sa ramanem!", lozinca devenita apoi adevarat imn, "torta culturii retice", cum s-a spus.

Marturisesc ca nicicand, nici in deplasarile mele de reporter prin tara, nu am fost primit cu atata dragoste ca in casa Mihaelei din Sent. Plasch Demonti ma intampinase cu imbratisari: la atata departare de Carpati, un roman si un romans se tin in brate ca fratii, privind muntii unul peste umarul celuilalt. Plasch (trad. "Placut") are ceva din mandria gospodarului roman care te "omeneste" acasa la el. In aceste clipe, parca nici nu mai traieste pentru sine, ci doar pentru oaspetii sai. Ne indeamna "sa mai servim", mereu ne intreaba daca avem nevoie de ceva, e atent la orice detaliu. Si vorbim, mereu vorbim. Cu cele cateva cuvinte romanesti pe care le stie, aproape ca nu mai am nevoie de traducator. A fost si el in Romania , in muntii Fagarasului, pe la Curtea de Arges, si acolo a impartasit deplin credinta sotiei sale: "Noi si voi suntem frati!". Asa zice, si-mi strange atat de tare palma in pumnul sau ca barosul, ca-mi dau lacrimile. Plasch e mandru ca e romans. Doar il cheama Demonti ("al muntelui"), "om liber al muntilor", cum ii place sa-si spuna. Abia asteapta sa treaca cele trei zile pana cand va urca in Alpi, unde va ramane vreme de trei saptamani. "Uite acolo!", zice, si-mi arata un punct indepartat, intre crestele albe -, singur intr-o cabanuta pastoreasca din pustietati neumblate. Asa face mereu, cand il apuca dorul de duca. Nu poate trai fara munti. Fara munti, spune el, "ar muri pe picioare".

Fratii nostri din Alpi
Niculin

Spre seara, Mihaela imi aduce la ea acasa doi romansi "foarte vechi", al caror neam se pierde in negura vremurilor: Stupan Niculin si Giacumina. Sot si sotie, casatoriti de 55 de ani. Abia cand ii vad intrand sontac, tinandu-se unul pe altul de brat, in odaia cea mare, abia atunci imi spun ca, intr-adevar, acestea trebuie sa fie chipurile mult laudate de Iorga. Sunt duiosi batranii acestia, cand se aseaza tacticos la masa, putin nedumeriti, nepricepand prea bine ce vrem de la dansii. El, Niculin, a fost cioban la oi. Apoi baciul unei mari stane din tinut. Apoi comerciant de oi, ajungand cu turmele tocmai pana in Elvetia franceza. Desi e unul din cei mai bogati oameni ai Sentului, el se poarta mai departe in sfeterul de lana si pantalonii de costum nitel ponositi, tare modest cu vecinii, iar gandul ii sta tot la stanele din munti si la oile care acum, din pacate, sunt din ce in ce mai putine. Ea, Giacumina, a fost mai mult casnica. S-a ocupat de cele patru fete ale lor. Le-a maritat cu romansi, le-a invatat sa fie mandre ca-s romanse. Niculin si Giacumina se iubesc si acum. Se tin mereu de mana pe sub masa, ca doi scolari, in timp ce-mi vorbesc. Iar eu stiu ce sa-i intreb. Le pun exact aceleasi intrebari pe care le-as fi pus oricarui cioban de-al nostru din Carpati. Da, inca mai exista transhumanta in Engadin, raspunde Niculin. Turmele pornesc primavara prin mai si se intorc in noiembrie. Conform unui vechi ritual, ciobanii urca mai intai singuri, pana pe Piscul Minschun, la peste 3000 de metri, doar pentru a se inchina in fata unei pietre sfinte. O piatra despre care ei zic ca e "a Maicii" - Mama Dona, Fecioara Maria - si-n fata careia staruie indelung in rugaciune, acoperind-o cu sarutari. Pastorii au credinta ca daca nu saruta aceasta stanca, atunci nu vor avea noroc la pasunat si le va merge rau intreg anul. Si Niculin s-a inchinat la piatra Mamei Dona. A fost urcat pe brate pana acolo, in varful muntelui, grav bolnav, paralizat din pricina unei congestii cerebrale. A atins si el cu buzele piatra binecuvantata si a plans. S-a rugat la munti, la paduri, la cerul "clar" al Alpilor, caci in toate acestea se afla ascuns Dumnezeu. "Dumnezeu nu e o persoana. Dumnezeu e natura insasi", zice el. Si pana la urma s-a vindecat. Prin rugaciune, zice. Numai prin rugaciune.
Fratii nostri din Alpi

Giacumina

Impreuna cu iubita lui sotie, batranul isi aminteste cat de simpla era viata satului altadata, cat de curati si credinciosi erau oamenii. Unele episoade le-au trait ei insisi, in copilarie, altele le-au fost povestite de parinti, de bunici. Mihaela imi traduce fascinata. Nu aflase despre toate acestea pana atunci. Batrana Giacumina reinvie vorbind un sat izolat in munti, care altadata n-avea nevoie de nimic din afara. Vremuri in care painea si panza se faceau in casa, cu razboaie de tesut si roti de tors, de catre femei stranse intr-o "adunare" (sezatoare), unde se spuneau cele mai frumoase povesti. In capul satului exista si azi un loc numit "El Fourn", acolo se afla odinioara marele cuptor de paine al satului. In timpul liber, in noptile lungi de iarna, Niculin scrie poezii. Poezii nascute din traditiile satului, din marea dragoste ce i-o poarta Giacuminei. In copilarie a vazut-o cu ochii lui pe ultima vrajitoare ("stria") din Sent. Avea vreo opt ani pe atunci. Isi aminteste cum au adus-o oamenii in piata satului, imbracata in zdrentele unui strai barbatesc de pastor, cum au bagat-o cu mainile in apa clocotita pana cand a recunoscut ca ea a facut toate blestematiile. Altadata, vrajitoarele erau multe, maestre in ale descantecului. Un platou inalt, undeva spre Ardez, se numeste si azi "Cuptorul Vrajitoarelor". In acel loc, oamenii vedeau aparand urme de picior femeiesc intrand adanc in pamant, dar pe nimeni care sa lase aceste urme. Vrajitoarele aveau de-a face mai ales cu ciobanii singuratici din munti. Ii momeau cu ispite femeiesti, preschimbandu-se in fecioare frumoase, le secau ugerul vitelor, le stricau capitele de fan ori le rasturnau carutele dupa o zi istovitoare de munca. Mihaela traduce, iar eu ma infior: cum as putea sa nu ma gandesc la ciobanii aceia ai nostri, cu care facusem atatea reportaje prin Carpati? Chiar felul de a povesti e acelasi. Bineinteles, Niculin nu a vazut cu ochii lui vrajile, a auzit povestea pe care mi-o spune de la un pastor din Plumeran, caruia i s-a intamplat. Omul statea cu vita pe pajiste si deodata s-a desfacut lantul de la gatul animalului, tras parca de-o putere nevazuta. Ciobanul i-l lega la loc, strans. Lantul iarasi cadea la pamant. De nenumarate ori. Pe urma, cand ducea vita la apa, lantul se ridica de jos si se prindea singur de gatul ei. N-o lasa sa bea apa. Singur se ridica! Singur! O vrajitoare ii facea asta ciobanului. Niculin n-ar fi crezut, insa omul era gospodar serios, respectat. Nu putea sa minta. A vazut totul cu ochii lui...

Epilog cu Carpati

Iorga a vizitat Engadinul in anul 1937. Astazi, dupa aproape sapte decenii, reporterul are sansa de-a cunoaste, in acelasi loc, un alt mare istoric, de data aceasta elvetian: pr. dr. Martin Bundi, fost presedinte al Consiliului National al Elvetiei din Chur. Specialistul in istorie antica il confirma pe savantul roman: "Da, se poate vorbi de un paralelism intre noi si voi. Aici au fost colonizati retii, la voi dacii. Iar intre reti si daci exista multe asemanari. Limbile s-au conservat atat de bine, pentru ca si noi si voi am trait atata amar de vreme izolati: noi, intr-o mare germanica, voi, intr-o mare slava. Desi avem putine marturii despre limba retica ca s-o putem reconstrui - doar cateva inscriptii pe piatra - cu siguranta ca aceasta nu a fost una indo-europeana, asa cum nici limba daca n-a fost..." Retii au fost - s-a scris -, ca si dacii, un popor mare si mandru. La lupta nu se temeau de moarte: "furor raeticus". Au fost, tot ca si dacii, prin excelenta "oameni ai muntilor". Pastori si razboinici. Ei hartuiau adesea, cu un curaj nemaivazut, armatele romane din campie, cele din campia Padului mai ales. Au fost infranti cu greu, in ascunzatorile lor din munti. A fost nevoie de doua armate romane, care-au urcat spre ei, pe o parte si pe alta a Alpilor, prinzandu-i ca-ntr-un cleste...

Calatoria noastra se apropie de sfarsit. Falera e ultimul sat de romansi al popasului nostru elvetian. O masa lunga, alba, cu noi, romanii, in mijloc, inconjurati de localnici: doamna Silvia Casutt, primarita comunei, doamna Rita Cathomen si sotul acesteia, Ignaz, alti cativa pastori bastinasi. Mancam un fel de sarmale romanse. Fereastra casei e plina de soare, iar soarele lumineaza o vale verde si o biserica veche. Alaturi, pornind chiar din altarul bisericii, o multime de pietre, megaliti si menhire din epoca bronzului, formeaza un gigantic calendar solar, de o precizie matematica uimitoare. Aflu ca pe o piatra numita "Sageata Lunii" e incrustata pozitia exacta a stelelor atunci cand a avut loc eclipsa totala de soare din 25 decembrie, de "Craciunul" anului 1089 inainte de Cristos. O grupare de alte trei pietre formeaza un triunghi pythagoreic perfect (a2+b2=c2). Asadar, acesti reti nu erau fistecine... Falera e una din cele mai vechi asezari ale romansilor, atestata documentar si locuita absolut fara nici o intrerupere din anul 3500 i.Hr. Intr-un tarziu, Ignaz Cathomen avea sa-mi spuna ceva care imi va taia respiratia: "E la noi un cuvant foarte vechi, poate chiar cel mai vechi, la fel de batran ca si megalitii astia din piatra pe care-i vedeti. E vorba de cuvantul "carp", ceea ce in romansa inseamna "piatra", "stanca". Nimeni n-a putut stabili vreodata originea acestui cuvant, ea se pierde in adancul istoriei. Noi insa il avem in numeroase nume de locuri, de munti si de vai: Carp, Carpet, Carppa... Cateva piscuri de aici, din jurul satului, se numesc chiar asa: Carp. Un altul se numeste Carpats. Da, Carpats, de ce va mirati?..." Mananc sarmale romanse si zambesc. Acum am, intr-adevar, toate motivele ca sa ma simt aici ca acasa.
Un reporter frenetic: Iorga (1937)


Sunt vreo 60.000 in toata Elvetia si isi spun, cu mandrie, "romansi": oamenii liberi ai muntilor, de alt neam decat vorbitorii de limba germana si italiana care ii inconjoara din toate partile. Candva, tara lor, asezata la aproape 4000 de metri inaltime, se numea Retia. Azi se numeste Engadin si se afla in cantonul elvetian Grison. Cu toate ca limba lor a fost recunoscuta abia in 1938, dupa lupte grele si indelungate, ca cea de-a patra limba nationala, ea e de fapt singurul grai nascut si vorbit pe actualul teritoriu elvetian (germana, franceza si italiana fiind limbi de imprumut, aduse de peste munti). Nu de mult, romansii si-au sarbatorit, ca si noi, 2000 de ani de continuitate istorica, chiar daca sunt, tot ca si noi, mult mai vechi. Urmasi ai mandrilor reti, latinizati la fel de greu ca si dacii de armatele Imperiului roman, Nicolae Iorga le spunea "frati mai mici" ai românilor. In studiul sau "Paralelisme româno-helvetice", marele istoric ii socotea inruditi cu traco-ilirii, dar si cu celtii, de la care au mostenit un fond de cuvinte prezente si in limba noastra.

Iorga afirma ca e cel dintai român care a ajuns pe inaltimile Alpilor, intre romansi. "Cel dintai care s-a dus sa-i vada acasa la dânsii, sa le vorbeasca limba asa de asemenea cu a noastra si sa se uite in ochii aceia negri, destepti, care lumineaza fata rotunda sub parul des si darz", marturisindu-si regretul ca nu le poate infatisa romanilor "si vederi din satele lor si nu le pot aduce inainte figurile asa de asemanatoare cu ale oamenilor nostri." Intr-o conferinta rostita la Radio , Iorga vorbea chiar despre "o singura unitate, care pornea de la Oceanul Atlantic si mergea pana la Marea Neagra... Intre noi (romanii), care ne intindem pe amandoua malurile Tisei (...) si intre ceea ce au ramas ei (romansii, n.n.) nu e nici o discontinuitate. O singura panza de rasa influentata de romani, o singura limba, cuprinzand elemente sufletesti dominante ale marelui popor iesit din vechea rasa ilirico-traca si din Roma strabuna..."

Ce nebunie mai frumoasa pentru un reporter, la inceputul unui nou secol, decat sa porneasca intr-acolo, incercand sa vada ce-a mai ramas astazi din "fratii" nostri indepartati? Sa le priveasca chipurile, sa le asculte limba, sa se intrebe daca povestea lui Iorga despre romansi nu a fost doar vanare de vant. Dar, dupa o saptamana de peregrinari prin muntii helvetici, mi-am dat seama ca n-a fost in zadar. Nu pot aduce neaparat dovezi, nu sunt specialist in istorie si graiuri vechi. Ceea ce pot spune e ca acolo, printre oamenii aceia din Alpi, printre taranii aceia crescatori de vaci si de oi, acolo m-am simtit cu adevarat Acasa.

Istorie si fan

Pashun Craista (Creasta Pasunilor). Un satuc de vreo opt case, catarat undeva spre izvoarele Mustairului. Deasupra noastra, pereti de stanci acoperiti de zapezi vesnice. In fata, peste o vale colosala, alti munti drepti, nemiscati, unul in spatele celuilalt, umpland cu semetia lor bolta albastra. Engadin, tara romansilor si a padurilor nesfarsite.

Fratii nostri din Alpi

"Fratii" de la Formula As : Sorin Preda, Horia Turcanu, Sanziana Pop, Andrei Cheran si autorul reportajului

Pe marginea drumului, doi oameni ne fac semne cu mana a binete. Doi tarani, doi oameni ai locului. Siluetele lor voinice se proiecteaza pe muntii din spate. Oprim masina si ne intoarcem mirati. Dupa atatea zile de mers prin Elvetia, e prima oara cand intalnim oameni care ne saluta cu bucurie. Un tata si un fiu, singurii locuitori ai catunului dintre stanci. Gospodari, stapani de munti si vaci multe. Baiatul e inalt, puternic, chipes, un adevarat Fat-Frumos. Il cheama Vreni, n-are mai mult de 20 de ani. Vorbeste bine frantuzeste - lucru cam rar intalnit in tinuturile astea - si-mi spune ca desi familia lor se numeste Lamprecht, ei sunt romansi "vechi de cinci generatii", doar ca numele le-a fost germanizat. Palmele fiului sunt negre, crapate de munca. Pe haine are urme de fan. E vremea cositului. Tot satul miroase a fan. Un sat arhaic, cu o istorie grea, pe care tanarul cel chipes o spune cu gravitate, ca pe un mesaj ce trebuie transmis neaparat mai departe. Pierderea limbii si a obiceiurilor stramosilor a inceput inca din vremuri medievale. Raul a urcat spre romansi dinspre vãi. De acolo, de jos, a pornit nenorocirea. Romansii au urcat tot mai sus, pe munti, cautand sa se ascunda. N-au reusit. Italienii au venit din sud, francezii din vest, nemtii din nord. I-au prins ca intr-o menghina. Vreni e mandru ca e romans. Cand vorbeste despre asta, isi pune palma pe inima. A facut "scoala de tarani" in oraselul Santa Maria, acolo a invatat tot ce stie. Pe urma s-a intors in satucul lui drag. Desi e frumos ca un print din povesti, desi a avut nenumarate propuneri sa plece la oras si chiar in strainatate, el n-a vrut. A ales sa traiasca mai departe in satul cu opt case, de pe culmile Alpilor, sa porneasca la fiecare revarsat al zorilor cu vitele pe creste, sa-si strice mainile de atata munca, sa priveasca seara, culcat in fan, cele mai stralucitoare stele de pe pamant. Asta a vrut. Si zice ca aici ar vrea sa ramana pana la moarte. In Pashun Craista. Creasta pasunilor.

Vreni ii traduce tatalui tot ce vorbim. Sunt momente cand cei doi rad intre ei, hatri, cercetandu-ne din crestet pana-n talpi, intrebandu-se ce-or fi cautand niste romani pe coclaurile astea. La inceput, cei doi nu-si dau seama ca eu pricep cam tot ce vorbesc.

Inteleg o gramada de cuvinte: "plug", "mos", "casa", "munt", "ram", "muma", "frar", "sour", "scolar", "corp", "alb", "eu sun", "el fa", dar inteleg mai cu seama intonatia lor, o cadenta, o anumita muzica a graiului, atat de asemanatoare cu a noastra, incat parca nici n-ai nevoie de cuvinte, parca pricepi totul din vioiciunea spuselor, din gesturi, din inclinarea trupului, din privirile ce insotesc mereu fiecare exclamatie. Asa vor fi toti oamenii pe care ii voi intalni aici, in batranii munti retici: parca nu vorbesc cu cuvinte. Parca vorbesc direct cu sufletul.

Valchava (Valceaua), alt sat pe valea Mustairului, cuibarit intr-o vale larga, din care pornesc pretutindeni nenumarate fire de drum. E sambata dupa amiaza si romansii ies in fata casoaielor vechi, cu fatade pictate si flori rosii revarsate peste feresti. Se odihnesc, isi trag sufletul dupa o zi de munca. O tihna blanda, aurie, invaluie asezarea. Oamenii sed pe niste bancute vechi, innegrite de vremi, cu spatele lipit de zidurile groase. Aceleasi bancute unde au sezut altadata parintii, bunicii lor si tot neamul. Sporovaiesc intre ei, zambesc, trag din tigara rar, ganditori, imi dau seama ca principalele lor discutii sunt legate de turme, de stani, de schimbarea vremii. E imposibil, privindu-i, sa nu te duca gandul la pastorii nostri. Aceeasi saga, aceleasi ocheade aruncate strainilor, aceleasi salutari sugubete strigate vecinului de pe bancuta de-alaturi, aceleasi taifasuri in care pun "tara la cale", aceeasi pace contemplativa care-i cuprinde uneori pe toti, cand se uita la munti. Bancuta din fata casei e nelipsita in tot Engadinul. Multe din ele au o scobitura facuta in zid, dinadins pentru a baga acolo o banca de lemn. Din stravechime, locului i se zice "vamporta" (in fata portii), locul unde romansii stau sa vorbeasca sau sa priveasca lumea. Pentru romansi, vecinatatea e mai presus de orice. Asa s-au ridicat comunele, asa s-au pastrat traditiile si limba. Prin vecinatate. Prin sate trainice si unite. Oamenii se inteleg, se ajuta, se viziteaza des, fara a-si anunta sosirea dinainte, intra nestingheriti unul in casa altuia, isi imprumuta unelte, bani, orice. "Un bun vashin vala pu co un paraint", "un bun vecin valoreaza mai mult decat o ruda", spune un vechi proverb romans, laudand milenara vecinatate omeneasca, pierduta prin alte parti.

Casa focului


Ma-ndrept spre o batrana care sade pe banca, la poarta, si-i spun fara ocolisuri ca-mi place casa ei inundata de flori. "Casa e bela", ii zic. Batrana ma iscodeste pe sub sprancene. Apoi imi zambeste. Imi multumeste, putin rusinata, pentru vorbele mele. Si, la fel de brusc... ma pofteste in casa! Deschide larg usa marii bolti sapate in piatra - atat de asemanatoare cu cele ale caselor noastre din Ardeal. Strabatem un culoar caruia-i zice "suler" - coridorul prin care intra in casa carutele si animalele -, apoi cotim spre o odaie magica: casa focului (casa da fo), bucataria, "vatra" gospodariei, locul unde focul nu se stinge niciodata. Odaia tihnei si a povestilor batranesti. Chiar deasupra ferestrei, sunt doua "sgraffito", doua picturi stravechi: un Isus zugravit naiv, ca de un pictor taran, alaturi de un dragon, de un diavol: dracesc si sfant, paganism si crestinism, cele doua dimensiuni ale vietii romansilor. Asemeni noua, acesti reti romanizati au fost crestinati cu mare greutate si foarte tarziu, abia prin secolul al Vii-lea. Bisericile lor sunt ridicate pe sanctuare pagane. Chiar si azi sunt bantuiti de vechile credinte populare precrestine, traind - mai ales batranii - inca in plina magie. Ei se incred si acum in povesti cu zane, strigoi, vrajitoare si lupi ce vorbesc cu glas omenesc, in istorii pastoresti despre vaci blestemate, despre locuri magice, ascunse in munti, pe care trebuie sa le privesti cu teama sau cu evlavie.

Apoi femeia ma duce in grajdul casei, un adevarat muzeu al clopotelor pastoresti. Sute de talangi mici si uriase, pentru oi si vite, sunt agatate peste tot, pe peretii din barne. La romansi, talangile batrane nu se arunca. Se transforma in piese de muzeu ale familiei. Aproape orice gospodarie romansa are in grajd, pe pereti, aceasta multime de clopote. Aproape toate traditiile romanse - nuntile, urcarea si coborarea turmelor din munti, Chalandamarz (calendele lui Martie, cand feciorii bat din clopote pentru a alunga iarna si spiritele rele), Bauania (tragerea la sorti a ursitului), Tscheiver (jocul cu masti) - sunt insotite de dangatul prelung al talangilor. Clopotele sunt istorie vie. Simbolul traditiei, "Fuienetta", vatra in care focul nu se stinge niciodata.

Romanca din Scuol

(O romanca intre romansi: Mihaela Demonti)

Scuol. Capitala Engadinului de Jos, cel mai reprezentativ tinut romans, in ce priveste limba si traditiile. Iorga a fost aici. La fel Ovid Densusianu, marele lingvist, care a studiat ani la rand nume de munti, de piscuri, de vai sau de ape, realizand un curs de "Toponimie retoromana" la Universitatea din Bucuresti. Ii inteleg incantarea. E mai mare dragul sa-i auzi pe oameni vorbind o limba atat de asemanatoare cu a noastra: "ce faci?", "dorm bain?" (ai dormit bine?), "buna saira", "bun di", "buna not"... Lumea e vesela, gata de vorba, ti se da buna ziua, chiar daca trecatorul habar nu are cine esti. Daca multumesti cuiva, ti se raspunde "cun plachere" ("cu placere"), intocmai ca in romana. Prin magazine, te poti pomeni ca nu-ti sunt primiti "euro-ii", de parca vanzatorul n-ar fi vazut in viata lui astfel de bani. In general, oamenii au o antipatie fatisa fata de mititelele bancnote ale vecinilor. Si tot in general, oamenii nici nu vor sa auda de Uniunea Europeana...

Aici, in Scuol, am norocul de a o intalni pe Mihaela din... Romania. O adevarata celebritate locala. Aproape nu exista om in Scuol care sa n-o cunoasca, care sa n-aiba incredere deplina in ea. Toti stiu, macar din auzite, de frumoasa romanca din orasul lor. Mihaela Demonti e casatorita cu un barbat romans si traieste de paisprezece ani in Elvetia. Este - dupa stirea ei - singura romanca din Engadin. A invatat limba in doar doua luni. Fara dictionare, numai prin discutii cu oamenii. Ne da dreptate ca-i foarte asemanatoare cu romana. De altfel, "si oamenii de aici parca sunt la fel", spune ea. "La inceput, am avut un soc. Nu stiam nimic despre Engadin, despre romansi. Ma pregatisem pentru o Elvetie rece, "ca ceasul". Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca ei sunt de fapt cu totul "altceva": mai sentimentali, mai calzi, dar totodata si aprigi, dintr-o bucata. Trebuie doar sa le dai importanta pe care-o merita, sa-i mangai, sa-i asculti, sa le vorbesti pe limba lor. Si sa-i vedeti ce cantareti sunt!... Ce dansatori!... Ei canta tot timpul, chiar si cand muncesc. Iar daca asculti corurile lor, e imposibil sa nu pleci cu ochii in lacrimi. Nu stiu cum, dar inca de cand am venit, am simtit ceva familiar, ceva ce ma ducea mereu cu gandul spre acasa. Am fost si eu mirata cat de usor am putut sa ma adaptez. Ca sa le cad la inima n-a trebuit sa fac nimic altceva decat sa fiu eu insami."



"Noi si voi suntem frati!"
Fratii nostri din Alpi
Case vechi in Valchava

Mihaela e nespus de incantata ca s-a intalnit cu romani. Nici nu sta pe ganduri sa ne pofteasca la ea acasa, unde sotul sau, Plasch Demonti - anuntat prin telefon - ne asteapta cu masa. Mihaela locuieste in Sent, un sat superb, aflat chiar deasupra Scuolului, o adevarata cetate de case albe, avand in mijloc o piata si o biserica. Aici a trait ca un pustnic, studiind folclorul si limba neamului sau, mai intai intr-o moara veche, apoi in turnul unei biserici parasite, marele scriitor si luptator romans pentru neatarnare, Peider Lansel, primul traducator al baladei noastre "Miorita", autor al celebrului dicton "Nici italieni, nici germani, romansi vrem sa ramanem!", lozinca devenita apoi adevarat imn, "torta culturii retice", cum s-a spus.

Marturisesc ca nicicand, nici in deplasarile mele de reporter prin tara, nu am fost primit cu atata dragoste ca in casa Mihaelei din Sent. Plasch Demonti ma intampinase cu imbratisari: la atata departare de Carpati, un roman si un romans se tin in brate ca fratii, privind muntii unul peste umarul celuilalt. Plasch (trad. "Placut") are ceva din mandria gospodarului roman care te "omeneste" acasa la el. In aceste clipe, parca nici nu mai traieste pentru sine, ci doar pentru oaspetii sai. Ne indeamna "sa mai servim", mereu ne intreaba daca avem nevoie de ceva, e atent la orice detaliu. Si vorbim, mereu vorbim. Cu cele cateva cuvinte romanesti pe care le stie, aproape ca nu mai am nevoie de traducator. A fost si el in Romania , in muntii Fagarasului, pe la Curtea de Arges, si acolo a impartasit deplin credinta sotiei sale: "Noi si voi suntem frati!". Asa zice, si-mi strange atat de tare palma in pumnul sau ca barosul, ca-mi dau lacrimile. Plasch e mandru ca e romans. Doar il cheama Demonti ("al muntelui"), "om liber al muntilor", cum ii place sa-si spuna. Abia asteapta sa treaca cele trei zile pana cand va urca in Alpi, unde va ramane vreme de trei saptamani. "Uite acolo!", zice, si-mi arata un punct indepartat, intre crestele albe -, singur intr-o cabanuta pastoreasca din pustietati neumblate. Asa face mereu, cand il apuca dorul de duca. Nu poate trai fara munti. Fara munti, spune el, "ar muri pe picioare".

Fratii nostri din Alpi
Niculin

Spre seara, Mihaela imi aduce la ea acasa doi romansi "foarte vechi", al caror neam se pierde in negura vremurilor: Stupan Niculin si Giacumina. Sot si sotie, casatoriti de 55 de ani. Abia cand ii vad intrand sontac, tinandu-se unul pe altul de brat, in odaia cea mare, abia atunci imi spun ca, intr-adevar, acestea trebuie sa fie chipurile mult laudate de Iorga. Sunt duiosi batranii acestia, cand se aseaza tacticos la masa, putin nedumeriti, nepricepand prea bine ce vrem de la dansii. El, Niculin, a fost cioban la oi. Apoi baciul unei mari stane din tinut. Apoi comerciant de oi, ajungand cu turmele tocmai pana in Elvetia franceza. Desi e unul din cei mai bogati oameni ai Sentului, el se poarta mai departe in sfeterul de lana si pantalonii de costum nitel ponositi, tare modest cu vecinii, iar gandul ii sta tot la stanele din munti si la oile care acum, din pacate, sunt din ce in ce mai putine. Ea, Giacumina, a fost mai mult casnica. S-a ocupat de cele patru fete ale lor. Le-a maritat cu romansi, le-a invatat sa fie mandre ca-s romanse. Niculin si Giacumina se iubesc si acum. Se tin mereu de mana pe sub masa, ca doi scolari, in timp ce-mi vorbesc. Iar eu stiu ce sa-i intreb. Le pun exact aceleasi intrebari pe care le-as fi pus oricarui cioban de-al nostru din Carpati. Da, inca mai exista transhumanta in Engadin, raspunde Niculin. Turmele pornesc primavara prin mai si se intorc in noiembrie. Conform unui vechi ritual, ciobanii urca mai intai singuri, pana pe Piscul Minschun, la peste 3000 de metri, doar pentru a se inchina in fata unei pietre sfinte. O piatra despre care ei zic ca e "a Maicii" - Mama Dona, Fecioara Maria - si-n fata careia staruie indelung in rugaciune, acoperind-o cu sarutari. Pastorii au credinta ca daca nu saruta aceasta stanca, atunci nu vor avea noroc la pasunat si le va merge rau intreg anul. Si Niculin s-a inchinat la piatra Mamei Dona. A fost urcat pe brate pana acolo, in varful muntelui, grav bolnav, paralizat din pricina unei congestii cerebrale. A atins si el cu buzele piatra binecuvantata si a plans. S-a rugat la munti, la paduri, la cerul "clar" al Alpilor, caci in toate acestea se afla ascuns Dumnezeu. "Dumnezeu nu e o persoana. Dumnezeu e natura insasi", zice el. Si pana la urma s-a vindecat. Prin rugaciune, zice. Numai prin rugaciune.
Fratii nostri din Alpi

Giacumina

Impreuna cu iubita lui sotie, batranul isi aminteste cat de simpla era viata satului altadata, cat de curati si credinciosi erau oamenii. Unele episoade le-au trait ei insisi, in copilarie, altele le-au fost povestite de parinti, de bunici. Mihaela imi traduce fascinata. Nu aflase despre toate acestea pana atunci. Batrana Giacumina reinvie vorbind un sat izolat in munti, care altadata n-avea nevoie de nimic din afara. Vremuri in care painea si panza se faceau in casa, cu razboaie de tesut si roti de tors, de catre femei stranse intr-o "adunare" (sezatoare), unde se spuneau cele mai frumoase povesti. In capul satului exista si azi un loc numit "El Fourn", acolo se afla odinioara marele cuptor de paine al satului. In timpul liber, in noptile lungi de iarna, Niculin scrie poezii. Poezii nascute din traditiile satului, din marea dragoste ce i-o poarta Giacuminei. In copilarie a vazut-o cu ochii lui pe ultima vrajitoare ("stria") din Sent. Avea vreo opt ani pe atunci. Isi aminteste cum au adus-o oamenii in piata satului, imbracata in zdrentele unui strai barbatesc de pastor, cum au bagat-o cu mainile in apa clocotita pana cand a recunoscut ca ea a facut toate blestematiile. Altadata, vrajitoarele erau multe, maestre in ale descantecului. Un platou inalt, undeva spre Ardez, se numeste si azi "Cuptorul Vrajitoarelor". In acel loc, oamenii vedeau aparand urme de picior femeiesc intrand adanc in pamant, dar pe nimeni care sa lase aceste urme. Vrajitoarele aveau de-a face mai ales cu ciobanii singuratici din munti. Ii momeau cu ispite femeiesti, preschimbandu-se in fecioare frumoase, le secau ugerul vitelor, le stricau capitele de fan ori le rasturnau carutele dupa o zi istovitoare de munca. Mihaela traduce, iar eu ma infior: cum as putea sa nu ma gandesc la ciobanii aceia ai nostri, cu care facusem atatea reportaje prin Carpati? Chiar felul de a povesti e acelasi. Bineinteles, Niculin nu a vazut cu ochii lui vrajile, a auzit povestea pe care mi-o spune de la un pastor din Plumeran, caruia i s-a intamplat. Omul statea cu vita pe pajiste si deodata s-a desfacut lantul de la gatul animalului, tras parca de-o putere nevazuta. Ciobanul i-l lega la loc, strans. Lantul iarasi cadea la pamant. De nenumarate ori. Pe urma, cand ducea vita la apa, lantul se ridica de jos si se prindea singur de gatul ei. N-o lasa sa bea apa. Singur se ridica! Singur! O vrajitoare ii facea asta ciobanului. Niculin n-ar fi crezut, insa omul era gospodar serios, respectat. Nu putea sa minta. A vazut totul cu ochii lui...

Epilog cu Carpati

Iorga a vizitat Engadinul in anul 1937. Astazi, dupa aproape sapte decenii, reporterul are sansa de-a cunoaste, in acelasi loc, un alt mare istoric, de data aceasta elvetian: pr. dr. Martin Bundi, fost presedinte al Consiliului National al Elvetiei din Chur. Specialistul in istorie antica il confirma pe savantul roman: "Da, se poate vorbi de un paralelism intre noi si voi. Aici au fost colonizati retii, la voi dacii. Iar intre reti si daci exista multe asemanari. Limbile s-au conservat atat de bine, pentru ca si noi si voi am trait atata amar de vreme izolati: noi, intr-o mare germanica, voi, intr-o mare slava. Desi avem putine marturii despre limba retica ca s-o putem reconstrui - doar cateva inscriptii pe piatra - cu siguranta ca aceasta nu a fost una indo-europeana, asa cum nici limba daca n-a fost..." Retii au fost - s-a scris -, ca si dacii, un popor mare si mandru. La lupta nu se temeau de moarte: "furor raeticus". Au fost, tot ca si dacii, prin excelenta "oameni ai muntilor". Pastori si razboinici. Ei hartuiau adesea, cu un curaj nemaivazut, armatele romane din campie, cele din campia Padului mai ales. Au fost infranti cu greu, in ascunzatorile lor din munti. A fost nevoie de doua armate romane, care-au urcat spre ei, pe o parte si pe alta a Alpilor, prinzandu-i ca-ntr-un cleste...

Calatoria noastra se apropie de sfarsit. Falera e ultimul sat de romansi al popasului nostru elvetian. O masa lunga, alba, cu noi, romanii, in mijloc, inconjurati de localnici: doamna Silvia Casutt, primarita comunei, doamna Rita Cathomen si sotul acesteia, Ignaz, alti cativa pastori bastinasi. Mancam un fel de sarmale romanse. Fereastra casei e plina de soare, iar soarele lumineaza o vale verde si o biserica veche. Alaturi, pornind chiar din altarul bisericii, o multime de pietre, megaliti si menhire din epoca bronzului, formeaza un gigantic calendar solar, de o precizie matematica uimitoare. Aflu ca pe o piatra numita "Sageata Lunii" e incrustata pozitia exacta a stelelor atunci cand a avut loc eclipsa totala de soare din 25 decembrie, de "Craciunul" anului 1089 inainte de Cristos. O grupare de alte trei pietre formeaza un triunghi pythagoreic perfect (a2+b2=c2). Asadar, acesti reti nu erau fistecine... Falera e una din cele mai vechi asezari ale romansilor, atestata documentar si locuita absolut fara nici o intrerupere din anul 3500 i.Hr. Intr-un tarziu, Ignaz Cathomen avea sa-mi spuna ceva care imi va taia respiratia: "E la noi un cuvant foarte vechi, poate chiar cel mai vechi, la fel de batran ca si megalitii astia din piatra pe care-i vedeti. E vorba de cuvantul "carp", ceea ce in romansa inseamna "piatra", "stanca". Nimeni n-a putut stabili vreodata originea acestui cuvant, ea se pierde in adancul istoriei. Noi insa il avem in numeroase nume de locuri, de munti si de vai: Carp, Carpet, Carppa... Cateva piscuri de aici, din jurul satului, se numesc chiar asa: Carp. Un altul se numeste Carpats. Da, Carpats, de ce va mirati?..." Mananc sarmale romanse si zambesc. Acum am, intr-adevar, toate motivele ca sa ma simt aici ca acasa.

Sursa: MCP Press Agency, Gabi Popa

3,319

(0 replies, posted in MEREU CONTAMINĂM POPORUL !)

Ce nu s-a putut in 1945, se poate acum!

La începutul lunii decembrie 1989, preşedintele României socialiste, Nicolae Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discuţiile din Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi URSS. Raportul vorbeşte despre “un nou echilibru pe continentul european”, respectiv “redefinirea sferelor de influenţă”. Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de informaţiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operaţiunea “Malta” au mai adus şi o hartă.

Coincidente, ei ?

Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui şef de Mare Stat Major al Armatei Române şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului, care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.

Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot încearcă să destabilizeze România şi să enclavizeze sudul Olteniei. Adică să constituie o veritabilă “Republică a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că “se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre recuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi în fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, în timp, e posibil să devină un pericol”. ( Gen. Chelaru incerca sa demaste clica care a pus stapanire prin proxy peste Romania,cu ajutorul bandelor infractionale civile gen “zona” si “garda” – veti afla lucruri putin cunoscute in ambele articole )

A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? În 1992, William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică înţelegerea de la Malta. Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide în Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe în două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş se desprind de România şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine României; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă “Dniester” în cadrul Ucrainei.

Publicaţia franceză “L’evenement de Jeudi” arată harta mai sus menţionată, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie “Ţigani”. Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.

Ce spune harta şi ce s-a întîmplat

Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrînul continent, din 1990 pînă astăzi:
- În 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic.
- Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. În 1991 începe războiul dintre sîrbi şi croaţi, iar în 1992 cel dintre sîrbi şi bosniaci.
- În 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-În februarie 2008 Kosovo îşi declara independenţa faţă de Serbia, cu recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania în următoarea perioadă.
- În noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independenţei Scoţiei înainte de alegerile regionale din 2011.
- În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scînteia scindării – deputaţii flamanzi au votat o lege care vizează reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a întîmplat pentru prima oară de la independenţa Belgiei, în 1830.
- În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus în actualitate ideea secesiunii dintre sudul şi nordul Italiei.
- “Eliberarea” bretonilor, consideraţi urmaşi ai celţilor veniţi din insulele britanice, de sub “opresiunea franceză”, este susţinută de Armata Revoluţionară Bretonă, care şi-a început activitatea încă de la începutul anilor 1970. Născută ca o copie fidelă a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizaţia bretonă aparţine aripii extremiste a mişcării naţionaliste Emgann, mişcare al cărei obiectiv este independenţa Bretaniei faţă de Franţa.
- În anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum “simbolic” privind independenţa acestei regiuni faţă de Guvernul de la Madrid.
- “Situaţia din Craiova a scăpat de sub control şi cred că nu mai poate fi stăpînită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă”. Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă între clanurile mafiote din Bănie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cînd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul oraşului, lîngă Tribunalul Judeţean, în plină zi.
Chelaru: ” Oltenia urma să se desprindă de România în decembrie 2000″
Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de comunităţi compacte de tigani, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă, pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea declaraţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Oltenia urma să se desprindă oficial de România în decembrie 2000, iar Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cîte ştiu, nu s-a renunţat încă la acest plan. În România s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră în categoria erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decît cu sînge”.
Generalul Mircea Chelaru, născut în 1949, este doctor în ştiinţe militare şi a absolvit – pe lîngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România – Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “ George C. Marshall” din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, în rezervă.

De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?

Din informaţiile pe care le deţinem, spionul român care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautică de la Baloteşti. Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informaţiile de la Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti în 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizată chiar persoana care era implicată în acţiunea românească de spionaj de la Malta”. O aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. În accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată în 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti – Bruxelles.

Desigur, este greu de crezut că în România am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scria presa în 20 mai 2008: “Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii încearcă să afle cum au dispărut documentele, înainte ca procurorii să se pronunţe asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatică”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti, dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigaţiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie…

România a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, însă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate în care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este în prăbuşire.

De ce ne urăsc fiii celor care au bolşevizat România?

Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie.

N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.

Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.

A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.

Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.

În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.

Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.

Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.

Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti.
Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.

Sursa: MCP Press Agency, Mihaela Dorobanţu

Subject: sexul se face joi
Fiind curios de mic, la o oră de religie am întrebat profesorul (părintele – un popă de vreo 70 de ani): Când putem să facem sex? …şi îmi amintesc că mi-a răspuns când este permis din punct de vedere religios să facem sex.

Duminica – Nu se face sex. În majoritatea culturilor şi religiilor duminica este considerată prima zi a săptămânii, naşterea Domnului, ziua în care a înviat Iisus, Sabat. Ziuă considerată de odihnă, relaxare şi rugăciune.

Luni – Nu se face sex. Prima zi a săptămânii moderne este de fapt a doua zi, denumită şi deutera, a doua zi de când a înviat Isus. Considerată tot sărbătoare. Popular nu e bine să dai din casă, să împrumuţi bani, să lucrezi în afara casei…pentru astea ai timp destul în celelalte zile.

Marţi – Nu se face sex. Zi aducătoare de ghinion şi nenorociri în cele trei ceasuri rele …însă cum nimeni nu ştie în care parte a zilei sunt cele trei ceasuri (ore) se stă cu smerenie toată ziua.

Miercuri – Nu se face sex. Ziuă de căinţă şi rugăciune de la mijlocul săptămânii. Aproape toate religiile o recomandă ca zi de abstinenţă în plăcerile lumeşti, culinare etc…

Joi – Se face sex. – Observaţie, doar în cazul în care nu este o altă sărbătoare în această zi.

Vineri – Nu se face sex. E sfânta Vineri, sărbătoare şi cinstire a sfinţilor. Post negru clar.

Sâmbăta – Nu se face sex. Ultima zi din săptămână este considerată ziua morţilor, zi în care se cinstesc cei plecaţi la cele sfinte. Pe deasupra, această zi este sora geamănă a zilei de marţi – aducătoare de ghinion.

Şi s-a terminat săptămâna.



Corelând ziua de Joi – singura zi în care se poate face sex cu calendarul pe 2011, o să observăm că în acest an un român credincios nu o să facă sex de mai mult de 21 ori tot anul!!! …
pentru că:
- 4 joi sunt cu cruce roşie în calendar;
- 10 joi sunt cu cruce neagră în calendar;
- 17 joi sunt în diferite posturi;
- iar 21 zile sunt libere la sex.



P.S. Sexul se face doar pentru procreere, nu pentru plăcere şi desfrâu, CLAR !...

        In restul zilelor se poate face dragoste in 4 labe ( o laba dimineata, doua la prinz si una seara )

G.S.

AM ONOAREA SA VA SALUT,


Va prezint mai jos comunicatul domnului presedinte Dogaru.

BO ale filialelor din Bucuresti si din localitatile invecinate sunt rugate sa mobilizeze membrii SCMD pt. a fi alaturi de politisti.

Chiar si filialele din judete pot veni la mitingul politistilor cu autocarele acestora (asa cum procedeaza, de exemplu, Filiala 1 Calarasi).


Cu stima,

Lt Col Dumitru Rinciog



SCMD va participa la mitingul politistilor, planificat maine, 17.05.2011, intre orele 09.30-13.00, in Piata Constitutiei

Facem apel la membrii nostri din Bucuresti, in special cei proveniti din M.A.I., sa mearga in sprijinul lor. Fiecare participant va avea asupra sa legitimatia de membru al SCMD. O delegatie a Comitetului Director al SCMD va participa oficial pentru a-si anunta sprijinul fata de cauza politistilor.


Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD


SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE

Secretariat
Lt. col. (r) Rinciog Dumitru
Telefon 0725 562 223

Adresa: Bucuresti, Bd. Poligrafiei, nr.4, Sector 1
E-mail: [email protected]  Site: http://www.sindicatulcmd.blogspot.com/
Telefoane: Presedinte: 0728118094, Secretar General: 0722320859;
                   Purtator de cuvant: 0722131470, Trezorier: 0723603885


Sursa: MCP Press Agency, Colonel (r.) Vasile Zarnescu

Beleşte-ne întruna, ca pe boi,
    Şi nu ne da nici pielea înapoi,
    Dar sprijină-te permanent pe noi.
    Când mai greşim şi scoatem un oftat,
    Tu spune vreunui oaspete mirat
    Că suntem cetăţeanul turmentat.

    Tu, care n-ai biserici să te-nchini,
    Trimite-ne să ne zvârlim în spini,
    Cristosul mamii noastre de cretini!

    Cum îndrăznim chiar noi
    s-avem păreri,
    Când tu te-ai învăţat numai să ceri
    Mereu, mai multe astăzi, decât ieri
    Si, mai ales, lansează-ntruna legi
    Cu care să ne ţii şi să ne legi
    Şi să ne faci mai slabi şi mai betegi.

    Să-ţi fim din zi în zi tot mai datori,
    Dar tu până la noi să nu cobori,
    Ci să ne scuipi, de tot mai multe ori.
    Dar tu eşti animat de planuri mari,
    Cu noi, când vrei, pământul poţi
    să-l ari,
    Aşa precum au hotărât cei tari.

    Ne mai auzi că smiorcăim de plâns
    Constrânge mai amarnic ce-ai
    constrâns
    Şi dă-ne şi-o bătaie ca răspuns.
    Şi, ca să fii deplin învingător,
    Când vezi că şi bătrâni, şi tineri mor,
    Renunţă, pân’ la urmă, la popor.

    Rămâi doar tu, pe unde urme nu-s,
    Cu tot mai multe calităţi în plus,
    Un stat curat, de jos şi până sus.

Autor: Avocat Gheorghe Dinu

Am primit în urmă cu câteva minute scrisoarea de mai jos, prin internet, de la domnul Mihai Vinereanu, cunoscutul filolog din New York. O transcriu cu introducerea „diacriticelor” românești:


Stimate Domnule Profesor,

Cum vă spuneam la telefon am o mare nelămurire: cu mulți ani în urmă, pe vremea când eram student, am citit în traducere românească pe Herodot. Traducerea m-a dezamagit întrucât erau  o serie de capitole lăsate afară (netraduse). Aici la New York am recitit pe Herodot în limba engleză, desigur fără niciun fel de abrevieri. Atunci am descoperit cu mare plăcere ce spune Herodot despre Zamolxe, anume că unii greci spun că a fost elevul (sau sclavul) lui Pythagora, dar Herodot spune clar că el (Herodot) nu crede așa ceva întrucât Zamoloxis trebuie să fi trăit cu mulți ani înaintea lui Pythagora. Herodot nici nu putea să gândească altfel întrucât a fost aproape contemporan cu Pythagora (cca 569- cca 494, i. d. Ch.), iar Herodot (cca 484 - cca 425, i.d. Ch.). Cum putea să creadă Herodot aceste bazaconii ale unor greci smintiți când el s-a născut doar la 10 ani după moartea lui Pythagora? Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora trebuia sa fie doar cu vreo 30-35 de ani mai în vârstă decât Herodot, poate chiar mai tînăr, astfel încât Zamolxis ar fi putut fi chiar în viață când istoricul grec scria despre el. Or acest lucru este cu neputință din moment ce religia zamolxiană avea deja o vechime considerabilă pe vremea lui Herodot. Desigur, confuzia a pornit de la faptul că religia fondată de Zamolxis avea multe în comun cu doctrina filosofică a lui Pythagora. În acest caz există doar două soluții: fie Pythagora s-a inspirat din credințele filosofico-religioase ale traco-dacilor, fie ambele au o sursă comună ( sau surse comune).

Pe de altă parte, niciun autor român nu pare să cunoască acest detaliu. Lacuna am pus-o pe seama superficialității unor autori care nu  merg direct la surse și citează la mâna a doua sau a treia. În schimb, zilele acestea am căutat pe internet să văd dacă este ceva nou despre Zamolxis. Toți comentatorii spun același lucru, fără să citeze direct autorii antici. Unul în schimb, zice că traduce direct din Herodot pasajul cu pricina, dar nici el nu "traduce" partea de frază unde Herodot spune că el nu crede ca Zamolxis să fi fost sclavul lui Pythagora, întrucât acesta a trăit cu mult timp înaintea lui Pythagora. Desigur, este de presupus că autorul articolului de pe net nu vrea să spună că a tradus direct din greacă, ci din română (articolul de pe net fiind în engleză). În acel moment am avut revelația că poate traducătorilor în limba româna "le-a scapat" din vedere acest detaliu absolut esențial pentru spiritualitatea română, care ne scoate din poziția de subordonați din punct de vedere spiritual și ne transformă în precursori și promotori ai celor mai înalte valori spirituale din Europa acelor vremuri. În acest caz avem de a face cu o crimă de neiertat, iar lumea academică românească este, de asemenea, de condamnat dacă după atâtea decenii nimeni nu a descoperit mistificarea. Eu nu pot găsi aici un Herodot în limba română, dar desigur putem găsi pe cineva care să verifice acest detaliu. În caz că traducătorii lui Herodot în limba română n-au făcut ceea ce am presupus mai sus, atunci avem de a face cu ceva mult mai grav: indolența "elitei" intelectuale românești față de adevăratele valori spirituale ale poporului român.
Care este opinia Dvs. în această problemă?

Cu stimă,

MV


      M-am grăbit să-i răspund domnului VINEREANU, felicitându-l pentru raționamentul său, perfect logic și de azi înainte aparținând marilor momente de revelație spirituală românească. Numai pentru atât și domnul VINEREANU merită recunoștința noastră, a românilor, în perpetuitate. Din fericire, mai avem și alte motive, printre care și un dicționar etimologic al limbii române, deschizător de perspective dintre cele mai atrăgătoare pentru cercetătorii autentici ai trecutului nostru istoric.
      Dar nu e vorba numai de recunoștința românilor, căci Pythagora este un moment de răscruce în istoria omenirii întregi. Iar dacă această răscruce s-a făcut prin filosofia lui Pythagora, care, cum spune Homer, a preluat și a difuzat în lumea grecească idei din religia daco-geților, atunci această răscruce este, în fapt, opera lui Zamolxis și a celor care i-au urmat învățăturile, stârnind uimirea și admirația aparte a lumii greco-romane.
     Mărturisesc că sunt numai câțiva ani de când am citit cu oarecare insistență textele lui Pythagora. Am avut totodată privilegiul de a citi și de a comenta cu autorul, Mihai Spăriosu, romanul filosofic A șaptea scrisoare, dedicat vieții lui Platon, cu numeroase trimiteri și comentarii la Pythagora. De pe urma acestor lecturi am rămas cu un sentiment ciudat, i-aș zice chiar concluzie: spiritul din textul și mai ales subtextul scrierilor atribuite lui Pythagora mi s-a părut cunoscut, cunoscut bine mie, ca cititor al Evangheliilor, al Noului Testament, ce mă aflu a fi. Mi-e teamă să nu blasfemiez ori să rătăcesc, dar în această parte a Bibliei spiritul învățăturii pythagoreice îmi pare mult mai viu, mai prezent decât ceea ce s-ar putea numi spiritul sau moștenirea din Vechiul Testament.
     Cu alte cuvinte, mi-este mult mai ușor să identific rădăcini ale creștinismului, ale „pledoariei” christice, în textele phytagoreice decât în textele vetero-testamentare... Îndeosebi la nivelul intuitiv, al impresiei la lectură, la nivelul noutății specifice pe care o aduce creștinismul, este ușor să legi, așa cum au făcut-o deja unii, pe Pythagora de Iisus. Precursor al lui Iisus a fost considerat și Zamolxis, cum bine se știe. Datorită domnului VINEREANU însă putem fi siguri că însuși Pythagora a avut un nobil precursor. Fie direct prin Zamolxis, fie pe altă cale, Pythagora a luat cunoștință de religia și alte învățături ale geto-dacilor și a fost marcat de ele, iar prin el întreaga spiritualitate europeană, creștină, își are rădăcini nord-dunărene.
     Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora, așa cum bine observă domnul VINEREANU, Zamolxis și Herodot ar fi fost contemporani, practic. Nu ar fi avut vreme, în două-trei decenii, să se închege o religie de care să se ducă vestea așa de departe, din Dacia până la greci. Nici chiar succesiunea inversată, pe care o propune și o demonstrează impecabil domnul VINEREANU, nu e de luat în seamă decât cu condiția de a introduce între Zamolxis și Pythagora un interval de timp mai mare. Cel puțin timpul necesar pentru ca o religie să se închege și să se impună unui popor întreg. Căci, nota bene, principala deosebire între Zamolxis și Pythagora pare a fi aceea că primul a predicat pentru întreg poporul dacic, pentru „tot natul”, în vreme ce Pythagora a considerat că numai puțini dintre grecii săi puteau avea acces la învățătura mântuitoare. Aveau pregătirea spirituală absolut necesară! Ceea ce apropie o dată mai mult zamolxianismul de creștinism, de învățătura cristică, atât de „democratică”.
     Mă grăbesc să închei, pentru a aduce cât mai repede la cunoștința publicului textul domnului MIHAI VINEREANU, text care va face istorie, sunt convins. Sper să aibă parte de comentarii aplicate și decente, fără exaltările semidocte ale celor „scrântiți întru Zamolxis”, care au îngreunat până acum de atâtea ori percepția corectă, la nivelul publicului larg, a moștenirii din substratul geto-dacic al plămadei noastre etnice.
     Fac totuși o precizare: în traducerea românească, inclusiv cea publicată în Fontes Historiae volumul I, nu este omisă fraza prin care Herodot se îndoiește că Zamolxis a putut fi elevul sau sclavul lui Pythagora. Accentele critice la adresa celorlalți filologi și istorici români sunt așadar puțin prea dure, mai ales dacă ne gândim că și lui Mircea Eliade i-a scăpat „detaliul” pe care domnul VINEREANU l-a remarcat, iată, primul, primul dintre toți cei care s-au ocupat de istoria veche a românilor, a grecilor: Zamolxis, dacă comparăm când au trăit Pythagora și Herodot, deducem lesne că nu putea fi mai tînăr decât Pythagora, ci mult mai în vârstă. Iar legătura pe care o face Herodot și alți greci între Zamolxis (religia geto-dacilor) și Pythagora, presupune o anterioritate consistentă a lui Zamolxis și a religiei sale față de Pythagora. Nu de azi pe mâine se constituie o religie, un sistem de credințe urmate de un popor întreg, la care se adaugă timpul necesar pentru ca faima acelei religii să depășească propriile fruntarii.
     În mod deosebit suntem nevoiți să înregistrăm o vechime mult mai mare a monoteismului geto-dacic, aceasta fiind una dintre concluziile cele mai importante la care ne deschide calea domnul MIHAI VINEREANU.
     Deocamdată atât, din mulțimea de sugestii, ipoteze și comentarii pe care le îngăduie raționamentul, revelația domnului MIHAI VINEREANU! Să ne trăiască!


                                                                                     Ion Coja
13 mai 2011, București

Sursa: MCP Press Agency, Vasile Zărnescu

Buline colorate pe alimente, in functie de cat de sanatoase sunt, a decis Senatul

Alimentele vor avea inscriptionate pe etichete buline rosii, portocalii sau verzi, in functie de gradul de risc asupra sanatatii, potrivit proiectului de lege adoptat astazi de Senat.

Bulina va avea un diametru de 1.5 cm, iar culoarea variaza in functie cat este de periculos produsul alimentar respectiv pentru sanatatea consumatorului.

Bulina verde marcheaza un produs alimentar sanatos, care nu prezinta vreun risc pentru sanatate.

Bulina portocalie semnalizeaza ca produsul respectiv trebuie consumat cu moderatie, iar bulina rosie atentioneaza ca produsul alimentar in cauza contine substante sau aditivi alimentari care pot avea efecte daunatoare asupra sanatatii.

Criteriile de acordare a bulinelor vor fi stabilite de Ministerul Sanatatii, in functie de tipul si cantitatea aditivilor alimentari.

Propunerea legislativa a fost initiata de senatorul PDL Florian Staicu si a fost aprobata astazi in Senat cu 54 voturi "pentru", 42 "impotriva" si trei abtineri.

A. P.

http://www.tagged.com/group.html?ect=52 … 351590_0_0

Sursa: MCP Press Agency, Fina Cilian

In general evitati ORICE contact necunoscut si retelele de socializare
            (mai ales nu postati informatii despre dv.) FOLOSITI BCC!!!!!
             

         
        Informatii utile
         
         
                   Un nou tip de frauda face ravagii: esti sunat de cineva care se da drept operator la
        Cosmote,Orange sau Vodafone. Poate fi un fost angajat al firmei respective, pentru ca are
        acces la baza de date. Iti spune ca e ceva in neregula cu factura ta si te roaga sa tastezi un
        cod de cifre.
        Daca ai facut asta, ii incarci cartela respectivului cu 300 EURO!
        Da mai departe daca vrei sa ajuti si pe altii.
        Cu respect, Adrian Daniel Apostol - Referent - Biroul Instante si Proceduri Judiciare -
        Directia Juridica - Tel: 0372262306
         

        Informare a Ministerului de Interne

        In atentia tuturor detinatorilor  de telefoane mobile:


        Daca un corespondent lasa un mesaj sa apelati numarul 06 07 74 52 41.
         Nu apelati în nici  un caz acest numar; factura  dumneavoastra va fi foarte  mare.
        Aceasta informatie, transmisa de Oficiul Central de  Stopare a Terorismului, a fost
        comunicata în masa.
          Dupa un timp escrocii au gasit un alt  sistem pentru utilizarea frauduloasa mobilelor..
        Ei va apeleaza pe GSM, se prezinta ca fiind "Provider" Orange , Cosmote (sau orice
        retea in care sunteti abonat), va cer sa introduceti un cod care este 09 # explicându-va
        ca este vorba de o verificare a  mobilului dumneavoastra.
        NU TASTATI IN NICI UN CAZ CODUL INDICAT SI  INCHIDETI IMEDIAT.
          Hotii dispun de dispozitive ce le permit sa citeasca cu acest cod cartela SIM.   
          Nu le ramâne decât sa creeze o noua cartela (sau oricat de multe) cu care vor vorbi in
        contul tau.
        Aceasta frauda se practica în mod curent si este, deci, necesar ca aceasta informatie sa
        fie difuzata rapid unui numar cât mai mare de persoane.
                   


        ATENTIE
        de transmis URGENT

                 Daca aveti un apel telefonic si pe mobil se afiseaza "A C E" nu raspundeti;
        anulati apelul.
                Este un virus care distruge cartela SIM si distruge mobilul.
        Aceasta a fost confirmata de Motorola, Sagem si Nokia 

        In atentia utilizatorilor  Internetului
        RUGAM TRIMITETI ACEST AVERTISMENT PRIETENILOR,
        FAMILIEI, ETC....

                Fiti vigilenti în urmatoarele zile!
            Nu deschideti niciun mesaj care are atasata o fila numita "Invitatie", indiferent
        cine o trimite.
                Este un virus care deschide o Flacara Olimpica. Aceasta "arde" întregul hard
        disc al computerului dvs.
                Acest virus va fi trimis de la cineva care are adresa dvs. de email în lista de
        contact, de aceea trebuie sa trimiteti acest email  tuturor contactilor.
               E mai bine sa primiti acest mesaj de 25 de ori, decât sa primiti virusul si 
        sa-l deschideti.
               Daca primiti un mail cu denumirea de 'invitatie", chiar trimis de un prieten,
        nu-l deschideti si scoateti-l din computer imediat.
               Acesta este cel mai periculs virus anuntat de CNN; a fost clasificat de Microsoft
        ca fiind cel mai distructiv virus introdus vreodata in retea.
               Acest virus a fost descoperit de cateva zile de catre McAfee si înca nu exista
        remediu pentru el.

               Prof. univ. dr. ing. Constantin Nitu
                   Academia Tehnica Militara